Evenimentul istoric
Sfârșitul PNȚ a venit la Tămădău în 14 iulie 1947. Era doar începutul „tăvălugului roșu”
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește-ne pe Google News
Din cuprinsul articolului
Tămădău a fost operațiunea serviciilor secrete românești controlate de comuniști Totul s-a petrecut într-o localitate, Tămădăul Mare, din județul Călărași, Câmpia Bărăganului. Este situată la 46 km est de București și la 20 km vest de Lehiu-Gară.
Acolo existase în Al Doilea Război Mondial, o pistă pentru uz militar. Aerodromul fusese dezafectat după război, dar pista își mai păstra caracteristicile care o puteau face practicabilă pentru decolări.
Sunt multe neadevăruri și legende despre momentul petrecut la 14 iulie 1947. Au fost multe confuzii, au fost folosite denumiri eronate de instituții și plasări greșite de persoane în locuri unde nu erau.
Tămădău, 1947, avanpremiera nașterii Securității din 1948
Momentul Tămădău din 14 iulie 1947 este o avanpremieră la ceea ce avea să fie Securitatea peste un an. Securitatea ca instituție oficială apare pe 28 august 1948, prin decretul 221. S-a numit Direcția Generală a Securității Poporului.
După 23 august 1944, comuniștii au obținut crearea pe lângă Poliție și Siguranță a unei Brigăzi Mobile. Era organizată pe modelul sovietic al diviziei SMERȘ (Smerti Șpionam- „Moarte spionilor”).
Alexandru Nikolschi, omul de la Tămădău
Primul comandant al Securității a fost Alexandru Nikolschi. La naștere, la Tiraspol, acesta se numea Boris Grunberg și se născuse la 2 iunie 1915. Va deceda la 16 aprilie 1992, la București ca general. În 1947, avea grad de colonel. De fapt, se încadrase la 15 octombrie 1944 în Direcția Generală a Poliției. Din martie 1945, a condus Corpul Detectivilor din Direcția Generală a Poliției și, evident Brigada Mobilă.
Era caporal în Armata Română, la Iași, a intrat în anii 30 în Comsomol apoi în 1940, a rămas în Basarabia ocupată. În mai 1941, a trecut Prutul, cu sarcini informative, dar a fost arestat după 2 ore. Nu se știe dacă s-a lăsat prins sau a fost prins din eroare. Urmase un curs intensiv de spionaj, ceea ce mă face să cred că prinderea sa a fost de fapt o operațiune aranjată. Misiunea lui era să ia legătura cu comuniștii din închisori.
Așa se face că după 23 august 1944, ajunge să comande Brigada Mobilă. Numele acesta a fost declarat autorităților când a fost prins, el având însă acte false pe numele Vasile Ștefănescu. A fost deținut la Aiud unde a luat legătura cu numeroși agenți deja prinși.
Alexandru Nicolschi, fostul șef al Securității. sursa: Wikipedia
Planificarea acțiunii, capcana și celulele de la Malmaison
Alexandru Nikolschi află în 1947 că liderii național-țărăniști vor să fugă din țară. Urmau să găsească două avioane de mici dimensiuni cu care să decoleze spre Istanbul. Piloții Romulus Lustig și Gheorghe Preda au fost interceptați și obligați să meargă înainte cu plănuirea fugii. Ilie Lazăr, Nicolae Carandino, Ion Mihalache și Nicolae Penescu voiau să meargă în lumea liberă.
Aveau scrisori și instrucțiuni de la Iuliu Maniu. Alături de cei care urmau să plece, se aflau Lilly Carandino, Elena Penescu, dr. Constantin Gafencu, ing. Gheorghe Popescu. Fuseseră transportați de către Aurel Popa și Petre Rusu ca șoferi.
Fusese aleasă localitatea Tămădău din județul Călărași pentru că era suficient de departe de București, pentru a nu trezi suspiciuni, credeau cei ce doreau să plece. Era aproape de frontiera cu Bulgaria dar și de ținta aleasă pentru aterizare, Istanbul, Turcia. Când vrei să fugi din țară și nu ai unde să aterizezi pentru alimentarea avionului, contează să decolezi de la o distanță cât mai mică în raport cu destinația.
Nikolski plasase operativ militarii și agenții în lanurile de porumb din jurul aerodromului improvizat la Tămădău. Acolo fusese de fapt o pistă cu destinație militară, care la acea dată nu mai era folosită. Dimineața, la ora 06.30, național-țărăniștii sunt arestați. Celulele fuseseră deja pregătite de către Nikolschi, semn că politicienii nu aveau scăpare. Cazarma Malmaison de pe Calea Plevnei, vis a vis de Spitalul Militar Central, își aștepta „locatarii”.
Epilogul afacerii și memoria cinematografiei
Deși la acea dată pedeapsa era de maximum 6 luni de închisoare, liderii au fost acuzați de complot și fugă din țară. Procesul fruntașilor PNȚ s-a lăsat cu ani grei de temniță grea. Maniu și Mihalache au murit la o distanță de un deceniu în închisoare. Procesul a avut loc în toamna lui 1947, sentința finală fiind dată la 11 noiembrie 1947. Acei condamnați din „lotul Tămădău” și apropiați ai acestora, au spus adevărul în însemnări și chiar în documentarele de după 1989. difuzate la TVR.
Filmul românesc „Departe de Tipperary” în care joacă Ilarion Ciobanu, Fory Etterle, Ernest Maftei prezintă versiunea comunistă a încercării național-țărăniștilor de a părăsi țara. În folclorul urban s-a acreditat ideea că liderul PNȚ, Iuliu Maniu a fost arestat la Tămădău. Din contră, Iuliu Maniu se internase într-un sanatoriu deținut de Dr. Jovin.
Clădirea este și astăzi, pe Bulevardul Dacia din Capitală, când mergi spre Strada Polonă dinspre Romană, pe partea stângă. O placă de marmură, comemorativă menționează data arestării, 17 iulie 1947. PNȚ a fost dizolvat la 30 iulie 1947.
Astăzi, nu mai există nimic la Tămădău care să amintească de o infrastructură fie ea și rudimentară pentru zbor. Terenul a primit o destinație agricolă, devenind pășune pentru aninale. Acum 79 ani însă, acolo s-a desfășurat prima mare operațiune a comuniștilor contra național-țărăniștilor.
Dacă ai date sau informaţii care pot deveni o ştire, transmite-le pe adresa [email protected]
Recomandările noastre
