Din cuprinsul articolului
Tămădău,perațiunea serviciilor secrete românești controlate de comuniști. Sunt multe neadevăruri și legende despre momentul petrecut la 14 iulie 1947.
S-au creat confuzii, există denumiri eronate de instituții și plasări greșite de persoane în locuri unde nu erau.
Boris Grunberg/Alexandru Nikolschi - artizanul „operațiunii”
Se cuvine să clarificăm câteva detalii legate de momentul Tămădău 14 iulie 1947. În primul rând, Securitatea ca instituție oficială apare pe 28 august 1948, prin decretul 221. S-a numit Direcția Generală a Securității Poporului. După 23 august 1944, comuniștii au obținut crearea pe lângă Poliție și Siguranță a unei Brigăzi Mobile. Era organizată pe modelul sovietic al diviziei SMERȘ (Smerti Șpionam- „Moarte spionilor”). Primul ei comandant a fost Alexandru Nikolschi. La naștere, la Tiraspol, acesta se numea Boris Grunberg și se născuse la 2 iunie 1915. Va deceda la 16 aprilie 1992, la București ca general. În 1947, avea grad de colonel. De fapt, se încadrase la 15 octombrie 1944 în Direcția Generală a Poliției. Din martie 1945, a condus Corpul Detectivilor din Direcția Generală a Poliției și, evident Brigada Mobilă.
Era caporal în Armata Română, la Iași, a intrat în anii 30 în Comsomol apoi în 1940, a rămas în Basarabia ocupată. În mai 1941, a trecut Prutul, cu sarcini informative, dar a fost arestat după 2 ore. Nu se știe dacă s-a lăsat prins sau a fost prins din eroare. Urmase un curs intensiv de spionaj, ceea ce mă face să cred că prinderea sa a fost de fapt o operațiune aranjată. Misiunea lui era să ia legătura cu comuniștii din închisori. Așa se face că după 23 august 1944, ajunge să comande Brigada Mobilă. Numele acesta a fost declarat autorităților când a fost prins, el având însă acte false pe numele Vasile Ștefănescu. A fost deținut la Aiud unde a luat legătura cu numeroși agenți deja prinși.
Tămădău - preliminarii
Așadar, Nikolschi află în 1947 că liderii național-țărăniști vor să fugă din țară. Urmau să găsească un avion cu care să decoleze spre Istanbul. Piloții Romulus Lustig și Gheorghe Preda au fost interceptați și obligați să meargă înainte cu plănuirea fugii. Ilie Lazăr, Nicolae Carandino, Ion Mihalache și Nicolae Penescu voiau să meargă în lumea liberă. Aveau scrisori și instrucțiuni de la Iuliu Maniu.
Tămădău - Nikolschi pregătise celulele
Tămădu e o localitate în Călărași, Câmpia Bărăganului. E situată la mai puțin de 50 km de București. Nikolski plasase operativ militarii și agenții în lanurile de porumb din jur. Dimineața, la ora 06.30, național-țărăniștii sunt arestați. Celulele fuseseră deja pregătite de către Nikolschi, semn că politicienii nu aveau scăpare. Cazarma Malmaison de pe Calea Plevnei, vis a vis de Spitalul Militar Central își aștepta „locatarii”.
Alături de cei care urmau să plece, se aflau Lilly Carandino, Elena Penescu, dr. Constantin Gafencu, ing. Gheorghe Popescu. Fuseseră transportați de către Aurel Popa și Petre Rusu ca șoferi.
Exagerări și cinematografie
Filmul „Departe de Tipperary” în care joacă Ilarion Ciobanu, Fory Etterle, Ernest Maftei oferă versiunea comunistă a încercării de a părăsi țara. În folclorul urban s-a acreditat ideea că liderul PNȚ, Iuliu Maniu a fost arestat la Tămădău. Din contră, Iuliu Maniu se internase într-un sanatoriu deținut de Dr. Jovin. Clădirea este și astăzi, pe Bulevardul Dacia din Capitală, când mergi spre Strada Polonă dinspre Romană, pe partea stângă. O placă de marmură, comemorativă menționează data arestării, 17 iulie 1947. PNȚ a fost dizolvat la 30 iulie 1947.
Epilog
Deși, la acea dată, pedeapsa era de maxim 6 luni închisoare, liderii au fost acuzați de complot și fugă din țară. Procesul fruntașilor PNȚ s-a lăsat cu ani grei de temniță grea. Maniu și Mihalache au murit la o distanță de un deceniu în închisoare. Procesul a avut loc în toamna lui 1947, sentința finală fiind dată la 11 noiembrie 1947. Acei condamnați din „lotul Tămădău” și apropiați ai acestora, au spus adevărul în însemnări și chiar în documentarele de după 1989. difuzate la TVR.
