Fulgere. Sursa foto: pixabay
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește-ne pe Google News
Din cuprinsul articolului
Creștinii ortodocși îl prăznuiesc, pe 20 iulie, pe Sfântul Proroc Ilie Tesviteanul, una dintre cele mai importante sărbători din calendarul bisericesc. Ziua este marcată cu cruce roșie și este înconjurată de numeroase tradiții și credințe populare păstrate de secole. Tot în această zi este sărbătorită șiZiua Aviației Române și a Forțelor Aeriene, deoarece Sfântul Ilie este considerat ocrotitorul spiritual al aviatorilor.
În tradiția creștină, Sfântul Ilie a fost fiul lui Sovac, un preot al Legii Vechi, și a trăit în cetatea Tesve din Galaad. Este unul dintre cei mai cinstiți proroci ai Vechiului Testament, iar potrivit Scripturii, Dumnezeu l-a ales să îl mustre pe regele Ahab pentru că își îndemnase poporul să se închine idolilor.
De ce este numit aducătorul ploilor
Potrivit tradiției biblice, pentru că oamenii nu i-au ascultat îndemnurile, Dumnezeu a oprit ploaia timp de trei ani și jumătate. Seceta a luat sfârșit abia după rugăciunile Sfântului Ilie, când asupra pământului s-a abătut o ploaie puternică. De atunci, în credința populară, Sfântul Ilie este văzut ca stăpân al tunetelor, fulgerelor și ploilor, iar oamenii îi atribuie puterea de a aduce sau de a opri furtunile.
În multe regiuni ale țării există credința că, atunci când tună, Sfântul Ilie străbate cerul într-un car de foc și îi urmărește pe diavoli cu fulgerele sale. De aceea, ziua lui este privită cu respect, dar și cu teamă, iar oamenii evită să lucreze pentru a nu atrage mânia sfântului.
Ce nu este bine să faci de Sfântul Ilie
Tradiția spune că în ziua Sfântului Ilie nu se lucrează nici la câmp, nici în gospodărie. Nu se spală rufe, nu se coase și nu se desfășoară munci considerate grele. Totodată, bătrânii spun că nu este bine ca oamenii să se certe sau să rostească vorbe grele, deoarece ziua trebuie petrecută în liniște și rugăciune.
În credința populară, cei care nu respectă această sărbătoare riscă să fie pedepsiți prin furtuni, trăsnete sau grindină, care pot distruge recoltele.
Merele se mănâncă doar după ce sunt sfințite
Mere. Sursa foto: Pixabay
Un loc aparte în tradițiile de Sfântul Ilie îl ocupă merele. În multe zone ale țării, oamenii duc primele mere din livadă la biserică pentru a fi binecuvântate înainte de a le consuma. Se spune că numai astfel ele vor deveni, simbolic, „mere de aur” în lumea de dincolo.
Tot tradiția populară spune că merele nu trebuie tăiate cu cuțitul în această zi, deoarece gestul ar putea aduce furtuni și grindină în săptămâna care urmează.
Sfântul Ilie este și o zi de pomenire pentru cei adormiți, în special pentru copiii trecuți prea devreme la cele veșnice. În unele sate, femeile scutură un măr, iar fructele căzute sunt împărțite de pomană în memoria acestora.
Busuiocul și plantele de leac se culeg în această dimineață
Busuioc. Sursa foto: Pixabay
O altă tradiție spune că în dimineața zilei de 20 iulie se culeg plante medicinale, în special busuiocul, despre care se crede că are puteri sporite dacă este adunat în această zi. Plantele sunt puse la uscat în podurile caselor sau sub streșini și sunt folosite ulterior în leacurile populare și în diferite obiceiuri religioase.
În trecut, femeile culegeau și plante folosite în descântece și alte practici populare, considerând că în această zi au o putere aparte.
Superstiții păstrate din generație în generație
De-a lungul timpului, în jurul sărbătorii Sfântului Ilie s-au adunat numeroase superstiții. Se spune că, dacă tună în această zi, alunele vor seca, iar fructele din pomi vor fi atacate de viermi. În unele sate, oamenii obișnuiau să înfigă în pământ un toiag cu mâner de metal în timpul furtunii, în credința că astfel grindina va ocoli gospodăria.
Tot acum, apicultorii obișnuiesc să recolteze mierea, deoarece tradiția spune că după Sfântul Ilie albinele încep să-și reducă activitatea. În multe gospodării se împart mere, faguri cu miere și colaci de pomană, ca semn de recunoștință și în memoria celor plecați dintre cei vii.
În unele zone ale țării s-a păstrat și obiceiul ca fetele nemăritate să meargă dis-de-dimineață în lanurile de cânepă, unde se tăvăleau prin rouă, în credința că visul din noaptea următoare le va arăta dacă își vor găsi alesul și cum va fi acesta.
Recomandările noastre
