Sfântul contemporan căruia i se atribuie miracole! Episcopul Nectarie din Egina a lăsat o moștenire luminoasă de credință, binefaceri și minuni.

Sfinții nu sunt doar cei din epoca persecuțiilor sau din Evul Mediu, ei sunt și cei care au trăit printre noi sau cel puțin printre străbunicii noștri. Este cazul Sfântului Episcop Nectarie din Egina.

Sfântul Nectarie - viața și aspirația spre slujirea lui Hristos

Sfântul Nectarie s-a născut la 1 octombrie 1846, la Selymbria, în apropiere de Constantinopol, atunci în Imperiul Otoman.  A văzut lumina zilei pe țărmul Mării Marmara. Numele de botez a fost Anastasios. Familia sa era săracă dar tânărul a învățat, mai mult ca un autodidact. Prin 1860, la 14 ani, a plecat la Constantinopol unde a trebuit să muncească și să învețe.

După încă 6 ani de muncă și studii, a căpătat diploma de didaskalos, adică de învățător. A fost repartizat pe Insula Chios. Zece ani mai târziu, în 1876, a decis să se călugărească primind numele Lazăr. Avea 30 de ani. Se întâmpla într-o zi de 7 noiembrie,  După ce a slujit ca frate de mânăstire, fiind găsit curat la cercetarea arhierească, a fost tuns în monahism . A jurat conform canoanelor, ascultare-sărăcie-credință, fiind numit Nectarie.

Patriarhul Sofronie al IV-lea al Alexandriei a aflat de osârdia și râvna duhovnicească a călugărului și a decis să-l trimită la Universitatea din Atena în 189,8 pentru ca Nectarie să devină licențiat în Teologie. Avea aproape 40 de ani atunci.

Sfântul Nectarie  - ispitele și deșertăciunile lumii

Râvna lui  a stârnit invidii. Sofronie îl numise predicator și îl hirotonise preot la Cairo, apoi episcop de Pentapolis în nordul actualei Libii. Dar cum ispita își face cuib și între clerici, unii dintre ei, nemulțumiți de harul lui au răspândit intriga aceea că el urmărea de fapt să ia scaunul de patriarh,

Călugărul și-a purtat crucea cu demnitate. A renunțat la titlul de Episcop și  a mers pe Insula Egina. Aici a trăit până la moartea sa, pe 8 noiembrie 1920. Aici, a înființat Mânăstirea de Maici Sfânta Treime, al cărei duhovnic a fost după 1904. A continuat să fie preot, învățător, dar în 1908, s-a pensionat. Avea 62 de ani și a decis să se retragă la Mânăstirea pe care a ctitorit-o.

Moartea și cultul. Minunile Sfântului

Nectarie  a murit pe 9 noiembrie 1920. A suferit de cancer la prostată. A fost înhumat la Mânăstirea din Egina.  În 1953, moaștele sale intacte au fost mutate într-o zi de 3 septembrie. I s-au atribuit vindecări miraculoase ale cancerului. I se pomeneau atât ziua morții, care coincidea cu ziua Sfinților Arhangheli, era apropiată de ziua când s-a călugărit. Patriarhia de la Constantinopol l-a trecut în 20 aprilie 1961 în rândul sfinților. Ziua de pomenire este 9 noiembrie.

Acastistul Sfântului este citit de cei ce doresc să se vindece de teribila maladie a cancerului.