Sfânta Drosida, fiica împăratului Traian, credea în Hristos fără să fi fost botezată. Ea ieșea noaptea în taină din palat și  ajuta alte cinci fecioare să adune trupurile mucenicilor din locurile de execuție. Le ungeau cu miruri și le înfășurau în giulgiuri curate, după care le ascundeau în locurile de sihăstrie unde viețuiau.

Drosida era logodită cu Adrian, unul din consilierii împăratului. Traian i-a cerut lui Adrian să pună sub pază trupurile mucenicilor ca să vadă de către cine sunt furate.

Cele cinci fecioare au fost prinse, întemnițate și apoi fost aruncate într-un cuptor în care se topea arama.

Spre deosebire de cele cinci, Drosida, ca fiică a împăratului, a primit șansa de a fi iertată, cu condiția să renunțe la credința creștină.

A refuzat și, rugându-se fierbinte lui Dumnezeu, a scăpat de sub supravegherea soldaților rânduiți să o păzească, apoi, ieșind s-a dus să se arunce în cuptor, dorind să se alăture celorlalte cinci fecioare.

Pe cale, gândindu-se că nu are haină de nuntă să meargă la Dumnezeu, fiind nebotezată, a luat mirul pe care-l avea la ea și ungându-se, s-a aruncat în apa unui lac și s-a botezat.

Apoi, timp de șapte zile s-a ascuns, trăind în post și rugăciune. În acest timp, creștinii au găsit-o și, alăturându-i-se, au aflat cine era și ce pătimise.

Iar în a opta zi, Sfânta Drosida a suferit moarte martirică, fiind aruncată în cuptorul de foc.