Mircea Cărtărescu: „Dacă echipa de defectori din 2006 ar fi rămas în partid, ei ar fi fost astăzi cei care ar fi preluat conducerea liberală”.
Faptul că Sever Voinescu, probabil cel mai inteligent şi, fără-ndoială, cel mai integru deputat din Parlamentul României, a fost contrat cu obtuzitate la dublul vot pentru funcţia de secretar al Camerei Deputaţilor spune foarte multe.
S-a vorbit despre o „înfrângere usturătoare” a tânărului deputat. De fapt, e vorba despre o nouă înfrângere a sistemului nostru politic. Mai mult decât atât, căderea sa la vot aruncă o lumină clară asupra mişcărilor subterane din politica noastră recentă. Se vede acum, limpede ca lumina zilei, cât de nefericită a fost mişcarea de desprindere din PNL, acum trei ani, a celor mai valoroşi membri ai săi, între care Valeriu Stoica, Theodor Stolojan, Mona Muscă, Gheorghe Flutur, Sever Voinescu şi alţii, care s-au alipit la PDL ca să intre în tabăra preşedintelui Băsescu. De fapt, acest grup de intelectuali şi tehnocraţi a fost absorbit de partidul prezidenţial şi aneantizat de acesta. Nici unul dintre aceşti oameni nu mai înseamnă cu adevărat ceva azi, în politica românească, după trei ani de la desprinderea din PNL. Mona Muscă a fost discreditată, probabil la comandă politică, pentru două note informative (pozitive) date cu decenii în urmă la Securitate - regretabile, e drept, dar nimic faţă de securiştii cei mari, dovediţi, ofiţeri şi torţionari, care încă sunt bine mersi în parlament. Stolojan a părut în bătaia tuturor vânturilor şi s-a tot recuzat, poate tot la comandă politică, din cele mai înalte funcţii.
Oameni politici de mare valoare ca Valeriu Stoica sau Gheorghe Flutur, altădată strategi notorii, au fost daţi la o parte. Oameni tineri şi curaţi ca Sever Voinescu au fost folosiţi ca paravan pentru intrarea în parlament, pe listele PDL, a unor escroci şi canalii care discreditează azi acest partid. Trăgând linie şi adunând, acest grup nu şi-a realizat agenda politică, dimpotrivă, s-au văzut părtaşi la o degradare incredibilă şi intolerabilă a situaţiei politice prin alianţa contra-naturae dintre PDL şi PSD. Marele partid prezidenţial pe care-l visau, forţa de dreapta capabilă să asigure un nou mandat pentru Băsescu ca garanţie pentru reforma clasei politice româneşti, s-a schimbat, ca într-un vis urât, în cloaca PDL-PSD, adică într-un front populist de stânga în care insuliţele liberale nu mai au niciun cuvânt de spus.
De fapt, se vede acum foarte bine, Partidul Naţional Liberal dinainte de 2006, când s-a produs sciziunea, era format din trei nuclee de putere, pe care le-aş numi fruntaşii, mediocrii şi codaşii. Din păcate pentru acest partid, tocmai codaşii, aripa Tăriceanu, au luat puterea şi, cu ajutorul altor codaşi ai politicii româneşti, pesediştii, au guvernat România ca pe-o corabie beată, raportând mereu mari succese şi, în realitate, subordonând permanent interesele naţionale unor interese de grup. Astăzi, petroliberalii plătesc din greu pentru greşelile lor. Puşi la colţ, în genunchi pe coji de nucă, repetenţii liberalilor, în frunte cu omul care-a trădat tot ce se putea trăda şi a minţit tot ce se putea minţi în România, au în acest moment soarta pe care o merită. Pentru că oamenii buni au plecat, cârma liberală este acum pe mâna celor mediocri, precum Crin Antonescu sau Ludovic Orban. Oricum, însă, noua echipă este un progres considerabil faţă de Sodoma şi Gomora care a fost PNL-ul ultimilor doi ani. O firavă briză de normalitate începe să sufle dinspre acest partid cu o istorie postdecembristă extrem de zbuciumată.
S-a vorbit în presă despre faptul că, la recentul congres liberal, cei doi candidaţi la preşedinţia partidului, Tăriceanu şi Crin Antonescu, au fost puşi să se ciocnească cap în cap, asemenea a două marionete, de acelaşi mare păpuşar, conul Dinu, care şi l-a îmbrăcat pe unul pe mâna lui dreaptă şi pe celălalt pe stânga şi a mimat o bătălie homerică. Până în ultima clipă a guvernării sale, Tăriceanu aproape că şi-a dat duhul ca să-l mulţumească pe magnat, pe faţă, în văzul lumii. Aş vrea să sper că, totuşi, echipa Antonescu - Orban va evita greşelile celei dinainte şi se va mişca pe eşichierul politic cu mai multă decenţă.
Dacă echipa de defectori din 2006 ar fi rămas în partid, ei ar fi fost astăzi cei care ar fi preluat conducerea liberală. PNL ar fi fost acum singura forţă politică necompromisă din România şi speranţa noastră de schimbare. N-a fost să fie. Cu toată această răsturnare politică, Sever Voinescu nu ar trebui să fie amărât sau neliniştit în privinţa carierei sale după insuccesul recent. Deocamdată, el este prea bun pentru parlamentul nostru. Sistemul ticăloşit nu are ce face cu unii ca el. Va încerca mereu să-i corupă, să-i folosească sau să se debaraseze de ei. Se va vedea însă într- o zi că nu se mai poate merge la nesfârşit, nici în politică, nici în afaceri, cu furtul căciulii proprii. Dacă prezentul le este închis, oamenilor ca Sever Voinescu le aparţine în mod sigur viitorul.
Recomandările noastre
