Mircea Mihăieş: "Dac-ar fi să concentrez campania electorală tocmai încheiată într-o singură secvenţă, n-aş ezita prea mult."

Nu e vorba nici de confruntările, de aproape sau de la distanţă, între cei trei potenţiali premieri (Geoană, Stolojan, Tăriceanu), nici de mituirea „la liber“ a electoratului, nici de accesele de ură ale jurnaliştilor năimiţi, nici măcar de celebra telemitocănie a turnării reciproce a paharelor cu apă, dintre „Ciocu’ mic“ şi „Bideu“. Nu, scena care mi-a revelat însăşi esenţa vieţii politice din România s-a petrecut în paşnica după-amiază de joi, 28 noiembrie 2008, ultima zi oficială a campaniei.

O zi frumoasă, calmă, cu o Românie ruptă şi de complexul mecanism al crizei planetare, şi de atacurile teroriste din Mumbai, ce-au însângerat şi acoperit de flăcări marele oraş din India. O Românie parcă plutind într-o realitate paralelă. O Românie ruptă, de fapt, de ea însăşi. Televiziunile ne serveau obişnuitele manipulări, politicienii se certau - parcă epuizaţi - pe teme ce n-au interesat şi nu interesează pe nimeni, patronii canalelor TV îşi făceau tacticos monetarul după luna de negocieri intense ale apariţiei politicienilor „pe sticlă“. O zi oarecare într-o ţară oarecare.

Până şi la Antena 3 lucrurile păreau să se desfăşoare firesc - în măsura în care acest cuvânt poate fi rostit în legătură cu turbulentul cuib de la Băneasa. Indestructibilul cuplu militaro-navetist Radu Tudor - Dana Grecu îşi vedea liniştit de tocarea invitaţilor (el, anunţând deja victoria pesedistă în alegeri, ea, cu ochii sclipind de speranţă, încercând să afle dacă oamenii lui Iliescu vor ieşi în stradă şi vor transforma Bucureştiul într-un nou Mumbai în caz că Geoană nu ajunge premier). Totul, aşadar, se înscria în parametrii normali. Iritată că unul dintre politicieni, Cristian Diaconescu, refuza cu energie (şi cu o demnitate de neîntâlnit la un pesedist) să îmbrăţişeze scenariul unei Românii violente, cu ciomăgeli şi sticle incendiare, moderatoarea-incitatoare a schimbat brusc subiectul.

Ecranul s-a împărţit în două: de-o parte, invitaţii din studiou, de cealaltă, imaginea panoramică a şoselei de nord a Bucureştiului, cea care face legătura cu mirifica Vale a Prahovei. Adevărul e că aveai ce vedea: zeci şi zeci de mii de luminiţe (între timp, întunericul începea să pogoare peste Capitala patriei) transformau şoseaua într-o veritabilă „magistrală de foc“. Era o combinaţie de Calea Lactee într-o noapte senină de vară şi o paşnică „fugă din Saigon“. Epuizat de infernul pe care tot el îl provoacă, bucureşteanul îşi clama, în sunet de claxoane şi pâlpâiri de faruri, dreptul de a-şi savura zilele de vacanţă. Se dispărea pe rupte, se pleca în draci, se fugea în disperare.

Era semnalul pe care imoderaţii moderatori parcă l-ar fi aşteptat de milioane de ani. Tensiunea nesiguranţei s-a topit ca prin farmec, iar femeia din studiou a început să turuie cu însufleţire despre ceea ce vedeam pe ecran. Ţinea să ne asigure că sutele de mii de bucureşteni vor lipsi din localitate cel puţin până luni. Că - să ne intre bine în cap! - nu vor vota. Că hotelurile, pensiunile, ca şi zecile de mii de case de vacanţă de pe Valea Prahovei, a Doftanei, până la Braşov, erau pline-ochi. Cu alte cuvinte, operaţiunea a fost un succes: golirea oraşului de oamenii care-ar fi putut pune probleme prin votul lor PSD-PC-ului a decurs ca la carte! Va vota doar cine trebuie: sărăcimea, captivii revelioanelor lui Vanghelie, milogii, neputincioşii, bătrânii.

Scoaterea din joc a clasei de mijloc - suporterul tradiţional al dreptei - a fost marea găselniţă a actualelor alegeri. Ceea ce s-a petrecut la Bucureşti s-a întâmplat, ca tras la indigou, în absolut toate oraşele ţării: indivizii cu dare de mână, oamenii informaţi, despre care e de presuspus că nu digeră grosolăniile aşa-zisei „stângi“ (Voiculescu de stânga? dar Hrebenciuc? dar miliardarii de la vârful PSD-PC-ului?) au înghiţit momeala întinsă de specialiştii în diversiuni. Rămasă pe mâna amărâţilor din cartierele prăpădite, a pensionarilor dezorientaţi, a dezmoşteniţilor sorţii, a neposesorilor de maşini, România se pregătea, voluptuos-resemnată, de-a enşpea venire a ciumei roşii.

Combinată cu mentalitatea de pomanagii a unei populaţii aduse la sapă de lemn, stratagema de la actualele alegeri arată cât de fragilă e, de fapt, democraţia românească şi cât de slabă coeziunea socială. Sosite pe canale misterioase, ordinele de a nu se mai ţine cursuri în facultăţi începând de vineri la prânz sunt parte a aceluiaşi scenariu al „împrăştierii“: trenurile gratuite puteau să-i ducă pe studenţi la domiciliu, e drept, dar la fel de bine prin munţii patriei, la rude, la tăiatul de porci sau oriunde în altă parte, numai să fie departe de buclucaşele urne!

Cam aşa a arătat secvenţa finală a celor mai stranii alegeri din ultimii douăzeci de ani în România. Nici nu ştii de cine să-ţi fie mai scârbă, de cine să-ţi fie mai milă: de manipulaţi sau de manipulatori?

CITIŢI ŞI:

La PSD au răsunat acordurile victoriei

Băsescu, pe aceeaşi voce cu PDL

În oraşul Pantelimon, un vot PDL a fost plătit cu 20 de lei

Geoană vrea „o schimbare din temelii“

Mitrea vrea 100% SENATUL EVZ: Natură moartă cu alegători

MIRCEA MARIAN: Bogdan Olteanu ar putea fi un PDL-ist de frunte

SILVIU SERGIU: Liberalii au câştigat alegerile!

EDITORIALUL EVZ: Un coşmar: guvernarea PSD