Este miza pentru care cele doua tabere isi arunca in lupta toate fortele, pana la ultimul om, folosind toate loviturile, permise si nepermise, care se pot da in ring, in absenta oricarui arbitraj. Lupta impotriva cancerului societatii romanesti, coruptia, a ajuns in momentul cand trebuie sa se treaca de la eterna vorbarie – coruptia fara corupti – la fapte, la primele fapte de optsprezece ani incoace.

Societatea romaneasca cere cu vehementa, nu insetata de sange, nici de spectacol, ci de dreptate, inceperea marelui proces al coruptiei din Romania, la fel de important si in stransa conexiune cu procesul comunismului. Fara o justitie hotarata si puternica, in stare sa desparta apele de uscat, vom continua sa hranim sistemul ticalosit care ne-a inlantuit ca un carcinom urias si ne suge de puteri. Esenta acestui sistem este alianta, de cativa ani incoace, dintre structurile fostei nomenclaturi si Securitati, active mai ales in Partidul Romania Mare, Partidul Conservator si PSD si noua oligarhie liberala, imbogatita peste masura intr-un mod dubios, la limita legii sau incalcand-o cu nonsalanta.

Simboluri ale acestei monstruoase coalitii se regasesc pretutindeni: in apropierea PNL de PSD, in alierea PNL cu Vadim, Voiculescu si Iliescu pentru debarcarea presedintelui, in finantarea de catre Dinu Patriciu atat a PSD, cat si a PNL etc. Cei trei sute douazeci si doi de deputati care domina si paralizeaza azi parlamentul Romaniei sunt imaginea vie a coruptiei, un nod gordian ca o incurcatura de mate in pantecul natiunii. Ei sunt cei care se simt amenintati de lupta impotriva coruptiei, ceruta atat de Europa, cat si de poporul pe care ei nu-l mai reprezinta de multa vreme.

Ei au incercat sa scape de presedintele Basescu, ei au eliminat-o pe Monica Macovei, singurul ministru adevarat al justitiei pe care l-am avut de la Revolutie incoace. Ei sustin cabinetul Tariceanu, in care majoritatea ministrilor au probleme penale – pana si cel de la justitie de mai deunazi, ceea ce e culmea ironiei! – si, prin urmare, n-au niciun interes sa se grabeasca cu solutionarea, repet, a celei mai grave probleme a Romaniei de azi.

Zidul pe care liberalii l-au facut in jurul Noricai Nicolai e, deci, profund semnificativ. Solidarizarea cu aceasta persoana cu mari probleme morale si profesionale arata ca pentru liberali propria piele e mult mai importanta decat binele comunitatii. Nu ma indoiesc ca primul-ministru Tariceanu insusi s-a convins, vazand ororile din mapa profesionala a colegei sale de partid, ca ea nu poate fi infatisata Europei ca ministrul roman al justitiei. Faptul ca o sustine totusi, sfidand institutia prezidentiala si electoratul, arata miza uriasa a acestei batalii.

O avea Norica Nicolai nu stiu cate cadavre in dulap si nu stiu cate nepoate „parlamentare”, o fi ea detestata de toata lumea (sondajele arata ca publicul are o parere foarte proasta in privinta ei), dar ce inseamna asta fata de faptul ca e „de-a lor”, ca poate salva personaje-cheie ca Patriciu de amenintarea justitiei, ca mai poate intinde catava vreme de situatia asta a noastra de tara cea mai corupta din Europa, dar in care niciun corupt n-a fost vreodata condamnat…

IIn ciuda acestei indarjiri mai curand copilaresti, liberalii au pierdut, cred eu, partida in fata presedintelui si n-o vom vedea pe Norica Nicolai ministru. Si asta nu doar pentru ca talentul politic al lui Basescu e incomparabil cu cel al lui Tariceanu si-al acolitilor sai, ci pentru ca Basescu a actionat inca o data, cred eu, in sensul binelui public, aratand ca nu e dispus sa se lase „invins de structuri”, in traditia presedintilor nostri democrati.

Nu stiu daca se va gasi vreodata, cum cere presedintele, un ministru al justitiei „imaculat”. Cine e imaculat in tara asta in care toti improasca pe toata lumea cu noroi? Dar exista grade de compatibilitate a unei persoane cu o institutie publica atat de importanta, grade de credibilitate, de onorabilitate sub care nu se poate cobori. Personal, cred ca in acest moment solutia ideala ar fi readucerea Monicai Macovei, persoana integra si sincera in optiunile ei, la Justitie. Eu cred ca mandatul ei precedent n-a epuizat-o politic, ca ea are inca o cariera stralucita inainte.

De fapt, doamna Macovei a fost inlocuita intr-un moment in care ministerul functiona, in sfarsit, normal, in care oamenii isi aratau sprijinul si increderea fata de ea, iar Uniunea Europeana ii lauda initiativele. Stiu ca, tehnic vorbind, este aproape imposibil, dar la naiba cu tehnica si cu politizarea! Sa ne alegem iar cu vreun Chiuariu din ceata liberala este o perspectiva atat de infiorator de trista, ca ii prefer o utopie frumoasa.