Mircea Marian: "Mai sunt câteva zile până când preşedintele fondator al Partidului Conservator, Dan Voiculescu, va fi devenit al doilea om în statul român, urmând să fie ales preşedinte al Senatului."
Evenimentul este, practic, inevitabil. În secret, coaliţia formată din PSD, PNL şi PC şi-a împărţit funcţiile în viitoarea guvernare, până la nivel de preşedinţi de comisii. Justificându-se prin faptul că Traian Băsescu este un pericol pentru democraţie şi doreşte desfiinţarea PNL, urmaşii lui Ion Brătianu se vor alia - de data asta oficial - cu un turnător al Securităţii, care semna notele informative cu pseudonimul „Felix“. „Dacă nu mă duc imediat la poarta Cotroceniului să trimit firmanul şi să mă aliez cu PDL-ul, cum vrea jupânul, atunci voi fi în situaţia să-l votez pe Dan Voiculescu. Şi eu vă spun răspicat că asta nu mă sperie suficient de tare“, a mărturisit, senin, vicepreşedintele PNL Crin Antonescu.
Nu trebuie să ne mire cinismul liderului liberal. Pe cine mai interesează trecutul politicienilor? A fost Dan Voiculescu turnător? Şi ce, spun liberalii, care te întreabă imediat de ce nu eşti la fel de indignat că Băsescu a lucrat la Anvers între 1987 şi 1989, iar dosarul de Securitate al şefului statului este de negăsit. Într-un fel, au dreptate. Toată clasa politică din România, fără absolut nicio excepţie notabilă, a pus umărul la îngroparea procesului de deconspirare a fostei Securităţi.
Acum câteva zile, cu mare discreţie, preşedintele Traian Băsescu a promulgat o lege de aprobare a ordonanţei de urgenţă privind accesul la dosarul de Securitate. Legea este un dezastru şi o ruşine pentru toţi cei care au susţinut că doresc condamnarea comunismului, dar au contribuit, într-un fel sau altul, la emascularea procesului de deconspirare a Securităţii. Printr-un amendament iniţiat de procuroarea liberală Norica Nicolai, preoţii ortodocşi nu mai pot fi verificaţi decât la cererea patriarhului. Practic, aceasta este o invitaţie la şantaj. Eşti disciplinat, nu cer să te verifice. Vorbeşti în front - te dau pe mâna CNSAS. Un alt amendament, gândit de doi obscuri senatori PSD, îi scoate pe foştii demnitari comunişti din categoria celor asimilaţi colaboratorilor Securităţii. Deci cei care dădeau ordine Securităţii - vă mai amintiţi de Ion Iliescu cerându-le celor de la şcoala de ofiţeri de la Băneasa să-i tundă pe hipioţii cu plete - sunt de nepedepsit. „Partidul a fost creierul represiv, iar Securitatea instrumentul prin care a pus în practică deciziile politice“, spunea, pe 6 decembrie 2006, în plenul parlamentului, preşedintele Traian Băsescu. Această frază rămâne goală de conţinut, atâta timp cât legea îi lasă nepedepsiţi pe conducătorii PCR. În Senat - Camera decizională - nimeni nu s-a opus acestor prevederi scandaloase. Legea a fost votată de reprezentanţii tuturor partidelor - PSD, PNL, PDL, PRM şi UDMR. Şeful statului, care şi-a asumat raportul comisiei privind analiza dictaturii comuniste, a promulgat legea, deşi avea posibilitatea să o retrimită parlamentului.
Castrarea CNSAS este doar unul dintre mijloacele cu ajutorul cărora serviciile secrete şi-au consolidat puterea. De ani întregi, comisiile parlamentare care ar trebui să controleze SRI şi SIE nu sunt decât un apendice al acestor servicii. Atunci când Crin Antonescu susţine - fără să prezinte niciun fel de probă - că Traian Băsescu îi urmăreşte atât pe adversari, cât şi pe prietenii politici, vicepreşedintele PNL îl acuză, de fapt, pe colegul său de partid, Radu Stroe, cel care conduce comisia de control a SRI. De ani întregi, această comisie nu a îndeplinit nici măcar formalitatea de a prezenta, în plenul parlamentului, un raport de activitate. Există şi o comisie parlamentară specială care verifică „informaţiile cu privire la interceptarea comunicaţiilor“. Niciun rezultat până acum. Legislaţia este deficitară şi nu permite un control eficient, spun politicienii. Dar nu-i împiedica nimic să o modifice. În realitate, tendinţa este ca viitoarele legi ale siguranţei, aflate în dezbaterea parlamentului, să dea serviciilor secrete puteri la care nu visau nici măcar pe vremea regimului comunist. În consecinţă, nu este numirea lui Dan Voiculescu în onorabila funcţie de preşedinte al Senatului urmarea firească a procesului politic din România? Până la urmă, să privim şi partea plină a paharului: trecutul securist al acestui personaj este, cel puţin parţial, public. În schimb, şi Ion Iliescu, şi Traian Băsescu spun că dosarul lor de Securitate a dispărut. Interesant, nu?
Recomandările noastre
