SENATUL EVZ: Adio Europa? Pontocraţie şi demagogie

SENATUL EVZ: Adio Europa? Pontocraţie şi demagogie

În perioada care urmează, cetăţenii României vor trebui să reflecteze dacă vor ca ţara lor să rămână un membru credibil şi onorabil al Uniunii Europene ori să meargă mai departe, simbolic şi nu numai, către Est, în direcţia "democraţiei dirijate" şi a ceea ce un bun prieten numea recent cezarismul tiranic. Despre acest lucru este vorba la referendumul pentru demiterea lui Traian Băsescu.

Orice ar spune domnii Ponta şi Antonescu, statul de drept a suferit grele lovituri în ultimele săptămâni în România. Nu accidentale, ci atent planificate. O ofensivă de acaparare cu orice preţ a unor instituţii care au un rol crucial în apărarea libertăţilor civice şi în sancţionarea corupţiei s-a derulat şi continuă să se desfăşoare după regulile unui Blitzkrieg fără precedent în Europa post-comunistă. Tactica salamului este aplicată perfid şi perseverent, se urmăreşte nu doar emascularea acestor instituţii, dar şi neutralizarea până la extincţie a tot ce ţine de reală decomunizare a ţării.

Memoria comunismului, parte a unei memorii comune europene, este practic ignorată, atunci când nu este de-a dreptul falsificată şi desfigurată.

Suspendarea Preşedintelui ţării, formal legală, are scopul de a vida de conţinut demersul anti-corupţie. La Bucureşti se testează scenariul unei de-democratizări a ţării sub camuflajul unei propagande deşănţate menite să-l prezinte pe Traian Băsescu drept marele inamic al statului de drept. Ne aflăm în plin basm cu hoţul care ţipa din răsputeri "Prindeţi hoţul!" Tandemul Ponta-Antonescu, patronat de Dan Voiculescu, pare interesat să stabilească un record mondial în ceea ce priveşte cinismul. Un premier cu indubitabile probleme de credibilitate intelectuală şi morală dă lecţii etice Cetăţii. Suntem martorii unui conflict între forţele deschise spre valorile euro-atlantice, interesate în transparenţă, responsabilizare şi responsabilitate, pe de o parte, şi cele legate de apăsătoarea, irespirabila, fetida moştenire a corupţiei economice, sociale şi morale a comunismului şi a regimului Iliescu.

"Adio, Europa!" este titlul unui roman al admirabilului dramaturg, prozator şi eseist, I. D. Sirbu, deţinut politic în anii lui Dej şi ţinta permanentă a prigoanei securiste în perioada Ceauşescu. La ora actuală, sunt milioane de români care nu vor să spună "Adio, Europa!", care nu acceptă resurecţia turpitudinii autoritariste, care nu sunt dispuşi să tacă atunci când pontocraţia bicefala face tot ce poate pentru a compromite şi a intimida instituţiile statului de drept.

Să nu uităm: atacurile împotriva IICCMER şi Arhivelor Naţionale fac parte dintr-un efort concertat de rescriere a istoriei ţării în întreaga perioadă de după 1944. La fel, tentativa de înregimentare a ICR este una de natură politică, cu virulente accente autarhic-patriotarde. Formarea Iniţiativei Civice este un semnal cât se poate de încurajator venind din partea unor oameni de autentică formaţie liberală, în sensul cel mai cinstit al acestui concept. Este suficient să compari stilul politic al lui Mihai Răzvan Ungureanu cu acela al lui Crin Antonescu pentru a-ţi da seama, fără nicio problemă, cine este liberalul veritabil şi cine este impostorul. Demagogia dezlănţuită nu poate ascunde fatuitatea şi vacuitatea, aroganţa, narcisismul şi tupeul. Rânjetul permanent al discipolului lui Adrian Năstase nu pot ascunde enormele minciuni ale unui plagiator în serie, mai puţin un Che Guevara cât un baron Munchausen din Balcani. Comentariile la acest articol sunt suspendate!

Ne puteți urmări și pe Google News