Am auzit, zilele acestea, din mai multe locuri, ideea următoare: domnule, dacă presa noastră e azi aşa cum e, nu e vina ticăloşilor, a şantajiştilor, kitschomanilor, inşilor de reavoinţă şi rea-credinţă, inculţilor sau primitivilor agresivi care o populează.

Nici pomeneală. Proliferarea mocirlei, a scandalului şi-a necinstei nu este decât consecinţa firească a falimentului presei de calitate. De vreme ce presa de calitate, incluzând ziare, reviste, posturi de radio şi televiziune decente, se află în cădere liberă, e normal ca locul gol lăsat de aceasta să fie invadat de tot soiul de monştri pe placul poporului.

Vinovaţi de această situaţie sunt deci, în primul rând, cei câţiva intelectuali care, de-a lungul ultimilor douăzeci de ani, au încercat (şi au eşuat) să menţină dezbaterea publică la un nivel acceptabil de decenţă, respect şi orizont cultural. Nevinovaţi sunt cei ce dispreţuiesc aceste minime ce rinţe ale unei vieţi normale într-o societate normală.

De fapt, nu presa de calitate se află în cădere liberă, ci însăşi calitatea. Probabil că asistăm la cea mai evidentă degradare a calităţii umane în România din anii ’50 încoace, când oamenii de calitate au fost exterminaţi la Canal şi-n închisorile comuniste.

Trăim azi un nou val de ură şi dispreţ pentru omul civilizat, o nouă ascensiune a gloatei. S-au întors vremurile în care cuvântul "intelectual" a devenit o injurie pronunţată cu maxim dispreţ pe posturi de mare audienţă. Trăim vremuri în care chiar şi ziarele "de calitate" şi-au desfiinţat sau şi-au redus la minimum paginile culturale, în care tot ce se mai citeşte sunt gunoaiele de bârfă şi cancan, în care canalele de televiziune cu audienţă maximă sunt simple colportoare de minciuni şi de manipulări grosiere.

Librăriile au ajuns un fel de muzee în care nu mai intră nimeni, filmele adevărate (şi avem un val minunat de cineaşti tineri) nu au audienţă, în general nimic din ceea ce este cu adevărat important pentru viaţa cuiva care nu vrea să fie un simplu animal nu mai contează nici cât negru sub unghie.

N-am fost niciodată un elitist. Am ţinut cursuri despre cultura "populară", de tip american, care nu trebuie neapărat demonizată. Arta pentru oamenii mediu instruiţi are onorabilitatea ei. Numai că la noi scăderea nivelului intelectual mediu, fenomen global, devine de-a dreptul prăbuşire, tâmpire în masă. Fenomene care-n alte locuri pot fi privite ca democratizare la noi devin o mocirlă populistă.

Uitaţi-vă pe forumuri, uitaţi-vă pe bloguri. Ţi se face ruşine că eşti om. Este urmarea bătăii de joc de douăzeci de ani încoace din învăţământul românesc, dar mai ales urmarea unei televiziuni care-a ajuns până la performanţele Antenei 3 şi-ale OTV-ului, sub care nu se mai poate coborî.

Este, de asemenea, consecinţa valului de plebeizare a zonei culturale datorat globalizării: jocurile pe computer au înlocuit lectura cărţilor în viaţa copiilor noştri. Sunt premisele apariţiei unei noi specii, lipsite de rădăcini etice, intelectuale şi culturale, adică a unor oameni în bătaia tuturor vânturilor.

Prăbuşirea fizică, morală şi intelectuală a acestui popor nu este consecinţa, ci cauza marasmului economic în care trăim. Înainte să vorbim de guverne, de legi, de acordurile cu FMI trebuie să privim clasa noastră politică: o adunătură venală, amorală, needucată nici politic, nici civic, nici cultural, oameni cu care ne e ruşine. Oameni care-au dat legi pentru propria lor prosperitate, pe seama sărăcirii celorlalţi. Oameni care-şi duc viaţa într-un circ permanent. Din păcate, ei sunt oglinda societăţii româneşti în care derbedeii, hoţii şi mincinoşii au ajuns mai vizibili ca oricând, în detrimentul oamenilor de valoare.

Putem defini lumea românească de azi drept o lume anticalitate, antivaloare. O lume cu valori false, stridente ca paiaţele de bâlci, şi cu valori adevărate care se sting în anonimat şi sărăcie. O lume care blamează (cuvântul potrivit e "înjură") tot ce-a mai rămas decent, printr-un miracol, la noi. O lume care nu poate produce nimic, inclusiv în sfera economică, din cauza extremei ticăloşii în care se complace.

Din păcate, nimeni nu poate exorciza vraja rea care ne stăpâneşte. Nici o voinţă politică, nici o instanţă morală. Ne-am opus tuturor celor care-au vrut, fie şi timid, să ne scoată din această catastrofă. Am anihilat instituţiile, am desfiinţat justiţia, am distrus cultura, ne-am discreditat gânditorii. Ce să ne mai gândim că ziarele de calitate dispar, când a dispărut însăşi calitatea?