Zeci de copii săraci din Iaşi, care nu merg la şcoală, participă la lecţiile în aer liber organizate în cadrul proiectului „Şcoala mobilă”.
Dacă plouă zdravăn, dealul din dreapta râului Bahlui se transformă într-un burete, în care colcăie noroiul. Copiii înoată prin amestecul de pământ şi apă, le rămân cizmele în urmă, dar ei continuă până la podul care îi „teleportează” într-un alt Iaşi, cu lumină şi canalizare şi şcoli curate. Drumul din „Dallas”, aşa cum au numit localnicii comunitatea din zona Şes Bahlui, unde zeci de familii sărace şi-au aşezat tabăra, îi ţine de cele mai multe ori pe copii în casele mici din carton şi prea depărtate de şcoală. O construcţie primitivă din lut este echivalentul unui palat în „Dallasul” ieşean.
Ziua cu soare în care s-a arătat pentru prima dată pe colină o maşină cu o remorcă plină de culoare, trebuie să fi fost una tare curioasă. Măgăoaia mică, verzuie, şi-a întins pe vreo şapte metri tablele cu figurine şi planşe şi şi-a aşteptat muşteriii ca orice prăvălie, numai că prăvălia asta nu vinde îngheţată, ci face lecţii.
Rulota cu educaţie
„Şcoala mobilă” este de fapt un instrument educaţional făcut special pentru copiii străzii, pentru cei neşcolarizaţi sau cu risc de abandon şcolar, după un model implementat în Belgia şi preluat de Asociaţia „Salvaţi Copiii”, Filiala Iaşi, în 2005. Mai exact, dacă nu poate veni copilul la şcoală, vine şcoala la el. Maşina cu planşe şi table nu face decât să-i ademenească pe micuţii care se adună ca la circ în jurul ei şi să le facă poftă să meargă la şcoală. „Este important să-i scoatem din mediul lor care de multe ori este unul ostil, cu sărăcie cruntă, în care sunt părtaşi la scene de violenţă în familie şi în care cel puţin unul dintre părinţi are probleme cu alcoolul, şi să le arătăm că se poate şi altfel. E adevărat că mulţi vin pentru că le mai oferim rechizite sau hăinuţe, dar nouă nu ne pasă care este scopul, important este să vină”, spune psihologul Liviu Măgurianu. Şi, când e foarte frig afară, copiii se adună în centrul educaţional de la sediul „Salvaţi Copiii”, unde se joacă, îşi fac temele, şi mai primesc şi câte o masă la prânz. Învaţă să zâmbească în oglindă
Oamenii de pe stradă se mişcă parcă în reluare, anchilozaţi de ger. În clasa de la „Salvaţi copiii” e cald şi vreo 30 de puşti îşi exersează rolurile pentru următorul joc. Samson se uită timid în jur, dar soarbe fiecare vorbuliţă a asistenţilor sociali şi a voluntarilor. La un semnal, trebuie să imite o maşină de spălat, apoi un elefant. Faţa sa nu pare să ştie ce-i ăla zâmbetul, aşa că trebuie să-l crezi pe cuvânt când spune că se simte bine. „Îmi place să mă joc aici”, e tot ce poate să spună fără să roşească. Vine din „Dallas” pe jos, alături de alţi copii, ca să înveţe şi să se joace şi poate şi pentru sendvişul de la prânz. Cea mai mică dintre fetiţele din grup zâmbeşte larg arătând o gingie golaşă şi iese mereu în faţă ca să-l îmbrăţişeze pe asistentul social. Uneori, micuţii fac ore de recuperare şcolară cu învăţătoarea centrului, alteori au program de jocuri educative.Important este că uită de nevoile lor.
În curte, „şcoala mobilă” stă îngheţată într-un colţ, aşteptând primăvara. În mica rulotă se găsesc zeci de planşe cu desene, cuvinte pe care ei trebuie să le completeze sau exerciţii de matematică. Pe o parte, copiii au şi o oglindă în care învaţă, jucându-se, să zâmbească, la propriu. „Mulţi dintre ei, din cauza mediului de acasă, nu cunosc mimica fină, nu pot să exprime celelalte sentimente, în afară de fericire şi supărare. Aşa că noi îi punem să recunoască anumite stări de spirit în funcţie de expresia feţei şi ei, la rândul lor, să exprime anumite sentimente. Îi ajută foarte mult asta în relaţiile interumane”, mai spune Liviu Măgurianu. Şcoala are şi planşe în care micuţilor li se explică regulile de igienă, învaţă despre păduchi sau bolile cu transmitere sexuală şi HIV/SIDA.
Prea săraci pentru şcoală
Pe cei mai mulţi dintre cei care primeau altădată educaţia în bătătură, la rulotă, reprezentanţii „Salvaţi Copiii” i-au înscris la şcoală. „Sunt diferite motive pentru care nu vin la şcoală. Unii nu merg pentru că nu au nimic acasă, sunt foarte săraci, nu au nici ce să mănânce, nici ce să îmbrace. Alţii sunt victime ale exploatării prin muncă sau nici măcar nu au acte pentru a se înscrie. Fetele, de exemplu, sunt puse să aibă grijă de fraţii mai mici, astfel sunt retrase foarte devreme de la şcoală”, înşiră psihologul motivele pentru care micuţii stau departe de şcoală.
În urmă cu ceva vreme, asistenţii sociali au constatat şi existenţa unor reţele de prostituţie în comunităţile sărace. „Multe fete erau puse să se prostitueze şi nu mai veneau la şcoală. Poliţia a mai oprit aceste focare. Dar mulţi dintre părinţii de etnie romă, care nu au fost nici ei la şcoală, nu dau importanţă educaţiei. Pe unii îi interesează mai mult să înveţe să scrie şi să citească şi să-şi ia carnetul de conducere”, explică şi asistentul social Ana Vieru. „Poate pentru că vor condiţiona obţinerea carnetului de conducere de absolvirea a opt clase, mai mulţi vor merge la şcoală”, îşi exprimă dorinţa şi Paul Rusu, coordonatorul proiectului. „Noi facem şi traininguri cu profesorii, unde le explicăm cum să abordeze grupurile dezavantajate fără să discrimineze, dar tot am întâlnit cazuri în şcoli. Pe lângă discriminarea colegilor, copiii au de-a face şi cu discriminarea cadrelor didactice”, completează Liviu Măgurianu. Important este însă că şcoala pe roţi - care are cinci table conectate între ele, pe care se ataşează planşe din diferite domenii, precum drepturile copilului, literatură, matematică, vocabular, educaţie pentru sănătate, prevenirea consumului de droguri - continuă să funcţioneze cu toate că din 2006, nu mai primeşte bani europeni. Reprezentanţii „Salvaţi Copiii”-Iaşi au reuşit să obţină însă sponsorizări, iar în acest an, vor derula un proiect împreună cu Fundaţia Soros.
Recomandările noastre
