Cu cât destinaţiile sunt mai exotice, cu atât curiozitatea legată de ideea de a locui acolo este mai mare. Descrisă ca un paradis în ofertele turistice, Jamaica nu păstrează aceeaşi imagine pentru cei care, din diverse motive, aleg să rămână pe această insulă, pentru mai mult de un sejur.
Pornită din iniţiativa Strada32.com, descoperirea celei mai bune destinaţii pentru a amigra se opreşte astăzi în Jamaica. Am găsit aici o poveste, pentru care îi mulţumim Ruxandrei Stănculescu. Începe în anul 2005 şi se întâmplă la 12 ore de zbor de România, într-o insulă cu trei milioane de locuitori, spre care oamenii se grăbesc pentru vacanţe, nu chiar pentru emigrare.
“Singurele persoane care revin în Jamaica sunt jamaicani care au locuit în alte ţări şi care se întorc acasă, uneori nu fără regrete. Cunosc câteva familii care au revenit şi care duc dorul condiţiilor din străinătate, oferta de produse de pe piaţă, preţurile, calitatea drumurilor. Noi suntem în Jamaica pentru că soţul meu lucrează acum aici. Însă nu ne gândim că Jamaica este destinaţia noastră finală. Şi aceasta este şi părerea altor expaţi care locuiesc aici: încerci să-ţi faci şederea cât mai plăcută şi să pleci.
“După ce ai copilarit în Bucureşti, nu te mai şochează nimic în Jamaica”
Dacă aş vrea să lucrez, s-ar putea să fie puţin mai greu să găsesc ceva, pentru că, firesc, fiecare vrea să-şi protejeze cetăţenii şi cred că un jamaican ar avea prioritate la angajare, plus că pentru mine ar trebui să plătescă ceva mai mult, eu având nevoie şi de permis de muncă. Dacă eşti bun în ceea ce faci şi eşti priceput, cum e cazul multora dintre români, şi dacă nu sunt foarte mulţi localnici care ar putea face ce faci tu, nu cred că este o problemă să găseşti de lucru.
Comunitatea română ar fi cam mult spus în Jamaica. În afară de câţiva turişti, au mai fost români care au lucrat în construcţii, oameni foarte prietenoşi. Într-adevăr, ei preferau să-şi petreacă timpul împreună, pentru că nu ştiau prea bine limba engleză şi era mult mai uşor să interacţioneze cu românii, decât cu jamaicanii.
Printre ei nu se aflau şi românce, de aceea eu am preferat compania prietenelor mele, care sunt din diverse ţări, de pe diverse continente. Oricum, nu pot să spun că sunt un fan al comunităţii române. Am mai văzut în străinătate cum sunt relaţiile între români şi am rezervele mele în ceea ce priveşte ideea de comunitate românească. Poate că nu am văzut destul, dar cât am văzut m-a lămurit.
Ca expatriat în Jamaica eşti, şi vei fi întotdeauna, privit ca “o vacă de muls” pentru omul de pe stradă. Jamaicanii nu prea se omoară cu munca şi li se pare că li se cuvine un ajutor din partea străinilor care muncesc aici. Se practică, la fel ca în Bucureşti, spălatul parbrizelor la semafor, a maşinilor în parcările cu plată, cerşetoria şi milogeala de tot felul. Este adevarat că, după ce ai copilarit în Bucureşti, nu te mai şochează nimic în Jamaica.
"Totul se petrece aici cu încetinitorul”
Este o diferenţă foarte mare de cultură între jamaicani şi români şi aşa ar trebui privite lucrurile: nu sunt nici mai buni, nici mai răi, sunt doar foarte diferiţi. Noi am fost învăţaţi să ne mişcăm mai repede, lucrurile se desfăşoară în ritm alert, cam în toate domeniile. Aici, în schimb, începând de la rândul pentru viză la aeroport şi până la rândul la casa de la supermarket, totul se mişca mai încet şi nimeni nu pare a fi supărat sau stresat din cauza asta. Pentru noi a fost puţin şocant la început, pentru că ni se părea că totul se petrece cu încetinitorul şi ne cam enervam atunci când aveam de aşteptat oriunde ne-am fi dus, dar până la urmă ne-am acomodat.
Poţi întâlni oameni din toată lumea şi este interesant să descoperi asemănările şi deosebirile dintre oameni. Fiica mea merge la o şcoala privată, care anul trecut a organizat un International Lunch. Cine dorea, trebuia să gătească o mâncare tradiţională din ţara lui. Am participat şi eu cu sarmale şi mămăligă. Spre surprinderea mea, multa lume a fost încântată de mâncarea românească şi asta m-a bucurat.
Sărăcia, o altă caracteristică nefercită
Timpul liber aici ţi-l poţi petrece ieşind la film, în Montego Bay, al doilea oraş ca mărime din Jamaica, există un cinematograf de tip Multiplex), întâlnindu-te cu prietenii, la plajă, la restaurant şi cam atât. Dacă te aştepţi să vezi piese de teatru sau să mergi la operă este clar că nu eşti în locul care trebuie. Poate odată sau de două ori pe an se organizează câte un concert de muzică şi ai ocazia să vezi un artist de peste Ocean, în general nume care nu mai sunt de mult timp în atenţia publicului.
De asemenea, pentru cei mai tineri şi dornici de petreceri nocturne, opţiunile sunt foarte reduse. Deşi este o zonă cu potenţial turistic ridicat, nu vei putea găsi prea multe localuri deschise după 10 seara.
Sărăcia este o altă caracteristică a Jamaicăi şi este tare păcat, pentru că este o insulă foarte frumoasă. Există câteva locuri care merită văzute. La o populaţie de circa trei milioane de locuitori, până şi oraşele par nişte sate puţin mai mari, iar satele sunt o privelişte şi mai dezolantă.
Drumurile sunt iarăşi o problemă. Dacă mergi pe autostrada paralelă cu coasta, totul este bine. Este o şosea cu două benzi pe sens, curată şi nouă. Lucrurile se schimbă atunci când alegi un drum secundar. Gropile sunt adânci, iar autoturismele sunt greu încercate în “lupta” aceasta. Probabil că nu sunt suficiente fonduri pentru tot ce trebuie făcut.
CITIŢI ŞI:
