Sfântul Hariton s-a născut în orașul Licaonia, din Asia Mică. În timpul împăratului Aurelian (270 – 275) pe când creștinii erau persecutați, Hariton a fost prins, torturat și întemnițat. Acesta refuza să se lepede de Domnul nostru Iisus Hristos și a fost bătut de către slujitorii împăratului.

Totusi, el a scăpat odată cu moartea împăratului și s-a retras în pustie. Aici a fost prins de tâlhari, dar Dumnezeu l-a apărat scapându-l din mâna acestora în mod miraculos: în timp ce tâlharii beau vin, aceștia au murit otrăviți de veninul unui șarpe, intrat în vasul în care se afla vinul.

Hariton folosește tot aurul rămas de la tâlhari pentru construcția unei biserici pe care o clădește chiar în peștera în care tâlharii își aveau ascunzătoarea, iar mai târziu întemeiază și o mănăstire.

Apoi, el se retrage în sihăstrie și lasă ca stareț un alt călugăr. La el au venit și alți călugări și credincioși cu ajutorul cărora va construi alte două mănăstiri.

Spre finalul vieții s-a retras pe o stancă înalta, iar când a simțit că sfârșitul se apropie si Dumnezeu vrea să-l cheme la Ceruri alături de el, s-a întors la prima manastire unde și-a dat și duhul.

Tradițiile bisericești spun că în în aceast zi, marcată cu cruce neagră în calendar, nu ai voie să speli, să calci sau să coși.

Tot potrivit tradițiilor, în această zi nu se toarce, nu se croșetează și nu se desfășoară alte activități de acest gen.

Te-ar putea interesa și: