Ce se întâmplă acum în America pare halucinant și lipsit de orice logică. Singura explicație rațională se găsește în profunzimile statului. În Deep State.

„Ai de gând măcar să ne comunici programul? Situația pare destul de deprimantă. Poate ar trebui să aibă loc prima întrunire a societății secrete.”

Aceste trei fraze sunt cuprinse într-un e-mai trimis de Lisa Page lui Peter Strzok pe data de 9 noiembrie 2016, a doua zi după alegerile prezidențiale din Statele Unite, câștigate de Donald Trump.

Page și Strzok sunt amanți și lucrează la FBI: ea este unul dintre avocații importanți ai agenției, el este adjunctul diviziei de contrainformații.

Faptul că doi înalți oficiali ai FBI vorbesc despre o „societate secretă” este deja pasionant.

Corespondența electronică dintre cei doi, din lunile precedente, face însă ca lucrurile să capete o turnură explozivă.

„Aș vrea să cred ceea ce ai spus în biroul lui Andy – că nu este nici o șansă să fie ales – însă mă tem că nu putem să ne asumăm acest risc. Este ca o poliță de asigurare pentru eventualitatea improbabilă că mori înainte de 40 de ani.”

Acest mesaj i-a fost trimis de Strzok lui Page pe 15 august 2016. Cel căruia i se evaluează șansele de a fi ales este nimeni altul decât Donald Trump. Andy, în biroul căruia s-a purtat discuția, este Andrew McCabe, directorul adjunct al FBI.

Așadar, cu trei luni înainte de alegerile prezidențiale, la vârful FBI se discuta deschis despre o intervenție în alegeri, astfel încât Trump să nu câștige.

Dacă expresiile „mă tem că nu putem să  ne asumăm acest risc” și „poliță de asigurare” nu sunt suficient de expresive pentru a dovedi că nu era vorba de o discuție între niște chibiți, ci de un plan de acțiune concret, iată un alt mesaj, tot din august 2016, în care avocata își exprimă admirația față de temeritatea și patriotismul amantului:

„Poate așa a fost scris, ca tu să fii acolo unde ești (în fruntea Contrainformațiilor FBI – n.r.), pentru că este nevoie te tine să aperi țara de această amenințare (alegerea lui Trump – n.r.).”

Într-adevăr, cei doi amanți frenetici și întreg aparatul FBI nu au stat cu mâinile încrucișate, ci au făcut o sumedenie de potlogării, care, aici pe Dâmbovița ar fi numite „poliție politică” sau „stat paralel”, iar pe Potomac „Deep State”.

Mai întâi au luat de bun așa-numitul „Dosar Steele”, realizat de un fost spion britanic, Christopher Steele, care afirma că Moscova deține o înregistrare compromițătoare cu Trump, participând la o orgie cu prostituate într-un hotel din Moscova, cu care îl șantajează și îl controlează.

„Dosarul Steele”, finanțat din banii strânși pentru campania electorală de Hillary Clinton și Partidul Democrat, nu conținea nici dovadă. Într-o audiere la FBI, sulfurosul fost spion va recunoaște că cele circa 40 de pagini ale „dosarului” său se bazează pe zvonuri. Aceasta nu a împiedicat FBI să solicite în justiție un mandat de urmărire pentru Carter Page, membru al echipei de campanie a lui Trump, care ar fi facilitat legăturile cu Rusia.

Singurul argument invocat de FBI în instanță pentru eliberarea mandatului au fost „informațiile” din Dosarul Steele, dar Biroul Federal a ascuns cu grijă faptul că nu există nici o dovadă pentru ele. Așa a apărut povestea „coluziunii” dintre Trump și Rusia, o invenție care a rămas până azi calul de bătaie al dușmanilor președintelui.

În ciuda tuturor așteptărilor și a campaniei virulente în care este acuzat de conspirație cu Moscova, „riscul improbabil” de care vorbeau Strzok și Page devine realitate: pe 8 noiembrie 2016, Trump câștigă alegerile și devine al 45-lea președinte al Statelor Unite.

FBI nu a acționat de capul lui.

Documentele declasificate masiv în ultimele săptămâni arată că a fost vorba de o operațiune în care a fost implicat direct însuși Barack Obama, împreună cu toți șefii de servicii secrete.