La 80 de ani, sfidând timpul şi firea lucrurilor, a revenit pe scenă, într-o gală organizată în cinstea ei: a dansat „Ave Maia”, compoziţie special realizată pentru ea de legendarul dansator şi coregraf francez Maurice Bejart.
Considerată una dintre cele mai bune balerine ale secolului al XX-lea, Maia Mihailovna Pliseţkaia a fost una din doar două balerine ale fostei Uniuni Sovietice consacrată cu titlul de „Prima ballerina assoluta”, după Galina Ulanova.
S-a născut la 20 noiembrie 1925, la Moscova, într-o familie de intelectuali.
Tatăl său, inginer, a fost executat în 1938, în timpul lui Stalin. Mama sa, actriţă de film, descendentă a familiei Messerer, care, cu o generaţie înainte, dăduse o celebră pereche de balerini, pe Asaf şi Sulamith Messerer (fraţii Maiei Pliseţkaia, Alexander şi Azari, au fost şi ei balerini), întrucât era soţia „unui duşman al poporului”, a fost trimisă, pentru mai mulţi ani, într-un lagăr din Kazahstan.
Maia Pliseţkaia a rămas în grija surorii mamei sale, balerina Sulamith Messerer.
În 1934, a intrat la Şcoala de balet a Teatrului Mare din Moscova, unde a studiat şase ani cu Elisaveta Gerdt şi un an cu Maria M. Leonteva.
La 11 ani, a debutat pe scena Bolşoi Teatr, în baletul „Frumoasa din pădurea adormită”.
În 1943, a absolvit Şcoala de Coregrafie din Moscova şi şi-a început cariera la Bolşoi Teatr, unde s-a impus imediat graţie talentului său unic şi a purităţii interpretării.
Şi-a creat propriul stil, caracterizat printr-o tehnică strălucită, eleganţă, perfecţiune a fiecărui gest, întotdeauna în armonie cu arta dramatică şi muzicalitatea.
În 1956, era deja considerată, la nivel internaţional, drept una dintre cele mai bune interprete sovietice de balet clasic şi modern.
Citește toată POVESTEA pe Evenimentul Istoric
Recomandările noastre
