De mai bine de două spătămâni s-a „rătăcit” o solicitare a DNA prin fluxul de documente din Camera Deputaţilor. În 5 februrie 2015, Direcţia Naţională Anticorupţie a cerut deputaţilor avizul legal pentru începerea urmăririi penale a lui Laszlo Borbely. Anchetatorii vor să cerceteze trei posibile infracţiuni de trafic de influenţă comise de fostul ministru. Ancheta e blocată momentan de faptul că cererea DNA circulă cu viteză foarte foarte mică prin fluxul birocratic din Camera Deputaţilor. Patru zile le-a luat celor de la Biroul Permanent al Camerei să înainteze cererea DNA către Comisia Juridică, şi acolo a murit solicitarea până la sfârşitul acestei săptămâni. Aşa cum a scris EVZ în ediţia de joi, Comisia Juridică nu a reuşit să întocmească raportul necesar pentru a putea ca avizul cerut de DNA să fie pus pe ordinea de zi a plenului Camerei.

Situaţia nu era atât de scandaloasă dacă, în aceeaşi perioadă, Camera Deputaţilor nu executa la foc automat toate cererile DNA din cazul Elena Udrea şi dacă nu aveam la Senat cazul Vosganian. Nu este o coincidenţă că majorităţile încă ghidonate de PSD se fac scut pentru corupţii pe care au vreun interes să-i apere, în total dispreţ pentru ideea de Justiţie şi blocând astfel bunul mers al unor dosare vitale în războiul pentru curăţarea clasei politice de corupţie. Nu vom afla exact, niciodată, cine a votat pentru a-l proteja pe Vosganian, dar e clar că fără sprijinul unor senatori PSD nu se putea ajunge la un asemenea rezultat.

Mai este însă o coincidenţă despre care cred că are relevanţă în acest context, pentru că poate expune un eventual troc simplu făcut între UDMR şi PSD pentru protejarea lui Borbely. Întâmplător sau nu, tot săptămâna aceasta, tot la Senat, PNL a eşuat în tentativa de a coagula o majoritate care trebuia să funcţioneze cu prilejul votului pentru ocuparea unui post vacant de judecător la Curtea Constituţională.

Liberalii lăsaseră să se înţelegă că au reuşit să negocieze o nouă majoritate şi chiar reuşiseră să-şi treacă propunerea prin Comisia Juridică a Senatului. La votul din plen, însă, UDMR a jucat într-o manieră care a basculat fragila majoritate liberală şi a permis PSD să-şi plaseze propria propunere la Curtea Constituţională. Unii ar spune că jocul de partea PSD pentru noul judecător CCR e o coincidenţă nefericită la Senat. Eu nu cred în coincidenţe, mai ales într- o zonă atât de coruptă şi perfidă cum este scena politică românească.

Cred că e rezonabil să bănuim că s-a făcut o înţelegere „politică” între PSD şi UDMR cu două componente. E imposibil un troc care să permită majorităţii PSD să funcţioneze în continuare la Senat, oferind în schimb protecţie pentru Laszlo Borbely? Eu cred că e în logica în care funcţionează de ani de zile înţelegerile politice dintre partidele care sunt pline cu corupţi importanţi dornici să îşi menţină protecţia în faţa legii şi să-şi execute urgent adversarii politici.

Situaţia avizului cerut pentru Borbely, pusă lângă cazul Vosganian, demonstrează că majorităţile construite prin defunctul USL nu îşi vor schimba niciodată mentalitatea şi se vor deda constant la jocuri de culise menite să blocheze sau să frâneze războiul cu corupţia, un scop pe care liderii USL nu se fereau să îl clameze public prin 2012, la televizor, la manifestări publice sau în Parlament. Acum îşi cenzurează doar atitudinea publică.

La televizor, în manifestări publice şi de la tribuna Parlamentului spun că susţin lupta împotriva corupţiei şi în spatele uşilor închise fac tot felul de înţelegeri imorale prin care protejează corupţii.

Cazul Borbely este încă o dovadă că e sortit eşecului planul preşedintelui Iohannis de a reforma clasa politică folosind cel mai penal Parlament din istoria României. Nu cred că are nicio şansă până în 2016, când putem spera că publicul va vota majorităţi mai curate şi puţin penale.