Pedro Sanchez. Sursă foto: Facebook
Din cuprinsul articolului
Partidele de centru-stânga din Europa traversează o perioadă dificilă, marcată de pierderi electorale repetate și de o scădere vizibilă a influenței politice. În multe state, formațiunile care altădată dominau scena publică se confruntă acum cu o erodare constantă a încrederii din partea alegătorilor, informează Politico.
De ce nu mai conving partidele de centru-stânga alegătorii
De la Lisabona la Copenhaga, o schimbare politică tot mai vizibilă redesenează harta electorală a Europei: alegătorii progresiști și cei din clasa muncitoare se îndepărtează de partidele de centru-stânga, dezamăgiți de incapacitatea acestora de a răspunde crizei costului vieții și de orientarea tot mai accentuată spre politici centriste.
Mai exact, formațiunile social-democrate, odinioară piloni ai stabilității politice europene, traversează astăzi o perioadă de declin accentuat, în timp ce liderii lor par lipsiți de soluții pentru a opri această erodare.
În mare parte din secolul trecut, aceste partide, strâns legate de mișcările sindicale și de muncitorimea industrială, au dominat scena politică. În prezent însă, multe dintre ele fie și-au pierdut identitatea ideologică, fie se confruntă cu dificultăți majore de relevanță electorală.
Danemarca este un exemplu: Care sunt nemulțumirile cetățenilor
Un exemplu recent vine din Danemarca, unde social-democrații conduși de premierul Mette Frederiksen au înregistrat o scădere semnificativă la ultimele alegeri naționale. Deși au rămas pe primul loc în preferințele alegătorilor, scorul obținut este cel mai slab, marcând un moment critic pentru partid.
Nemulțumirile electoratului s-au manifestat în direcții diferite: muncitorii, afectați de creșterea costurilor de trai și dezamăgiți de lipsa unor măsuri concrete, au migrat spre formațiuni de extremă dreapta, în timp ce votanții de stânga au sancționat deschiderea către alianțe cu centrul-dreapta și pozițiile dure privind migrația, orientându-se către partide ecologiste.
La nivel european, explicațiile privind acest fenomen, invocă o stare generalizată de frustrare față de modul în care guvernele de centru-stânga au gestionat criza pe fondul creșterii prețurilor la energie și al instabilității generate de conflicte externe.
La nivel local, criticile sunt și mai directe. Reprezentanți ai social-democrației daneze acuză conducerea partidului că s-a îndepărtat de propriile principii, pierzând astfel încrederea alegătorilor. În opinia lor, abandonarea valorilor tradiționale a costat scump într-un moment în care coerența ideologică ar fi fost esențială.
Mette Frederiksen / sursa foto: captură video
Și alte state europene întâmplină aceleași probleme
Situația din Danemarca nu reprezintă un caz izolat, ci face parte dintr-un tablou mai amplu al dificultăților cu care se confruntă formațiunile de centru-stânga în Europa.
În Germania, după 35 de ani de control neîntrerupt,Partidul Social-Democrat a pierdut conducerea landului industrial Renania-Palatinat în urma alegerilor regionale de săptămâna trecută, dominate de tema stagnării economice. Eșecul vine la scurt timp după un alt rezultat slab, înregistrat pe 8 martie în Baden-Württemberg, unde formațiunea a obținut doar 5,5% din voturi.
În Franța, deși partidele de centru-stânga au reușit să câștige orașe importante precum Paris și Marsilia la recentele alegeri municipale, influența lor la nivel național rămâne limitată. În ultimii zece ani, Partidul Socialist, odinioară o forță dominantă, a cunoscut un declin accentuat, ajungând să-și vândă sediul istoric pentru a-și acoperi datoriile. În prezent, acesta mai deține doar 65 din cele 577 de mandate din Adunarea Națională.
Potrivit analistului politic Rodrigo Vaz, fost atașat adjunct la reprezentanța permanentă a Portugaliei la Uniunea Europeană, problema majoră este lipsa unei identități clare. În opinia sa, centrul-stânga european pare incapabil să-și definească rolul actual, ajungând să promoveze politici greu de diferențiat de cele ale centrului-dreapta, „o strategie care nu este nici clară, nici atrăgătoare pentru alegători”.
Dilema centrului-stânga din Europa
Centrul-stânga din Europa traversează o criză de identitate, pe fondul transformărilor economice și sociale care i-au erodat baza electorală tradițională. Dacă în trecut partidele social-democrate se sprijineau pe muncitori industriali, sindicate și comunități ale clasei muncitoare, piloni care au susținut lideri precum Willy Brandt sau François Mitterrand, această realitate s-a schimbat radical.
Începând cu anii ’80, procesul de dezindustrializare a redus semnificativ numărul muncitorilor din industrie, iar sindicatele și-au pierdut influența în majoritatea statelor europene. În acest context, formațiunile de centru-stânga nu au reușit să formuleze un răspuns coerent la transformările profunde din propriul electorat.
Analistul Rodrigo Vaz atrage atenția că lipsește un „nou contract social” adaptat realităților actuale. În opinia sa, social-democrații nu au conturat încă o viziune clară privind teme esențiale precum automatizarea, inteligența artificială sau viitorul pieței muncii.
Pe măsură ce sprijinul electoral s-a diminuat, multe dintre aceste partide au ales să se repoziționeze spre centru, într-o încercare de a atrage un public mai larg. Potrivit lui Vaz, această strategie s-a dovedit însă lipsită de inspirație și, în cele din urmă, ineficientă.
O situație similară ar putea apărea și în Regatul Unit
Un exemplu invocat este cazul fostului cancelar german Olaf Scholz, care, în timpul guvernării în coaliție cu Verzii și liberalii între 2021 și 2025, nu a reușit să găsească compromisuri decisive în dosare majore precum criza climatică sau competitivitatea industrială.
O situație similară ar putea apărea și în Regatul Unit, unde premierul Keir Starmer este criticat pentru adoptarea unui „centrism ineficient”, perceput ca insuficient în fața problemelor acute resimțite de populație, inclusiv creșterea costului vieții și slăbirea statului bunăstării.
Nemulțumirea alegătorilor se reflectă și în evoluțiile politice recente din Portugalia. Partidul Socialist a trecut rapid de la o majoritate parlamentară solidă la pierderea poziției dominante, fiind depășit în opoziție de formațiunea de extremă dreapta Chega. Potrivit analistului, această schimbare evidențiază cererea tot mai puternică pentru soluții concrete, în special în domenii precum accesibilitatea locuințelor.
Vaz consideră că fostul premier portughez António Costa a ratat oportunitatea de a implementa reforme structurale și de a tempera creșterea accelerată a prețurilor imobiliare. În acest vid de răspunsuri, o parte din electoratul tradițional al stângii, în special clasa muncitoare, nu a dispărut, ci s-a reorientat politic, uneori către formațiuni radicale care au capitalizat nemulțumirea socială.
Partidele social-democrate par să acorde tot mai multă atenție vocilor alegătorilor
În Germania, vicecancelarul și co-președintele SPD, Lars Klingbeil, a prezentat miercurea trecută un discurs axat pe reforme fiscale. El a anunțat reduceri de impozite pentru aproximativ 95% dintre contribuabili și majorări pentru cei cu venituri mari.
Tobias Cremer, deputat social-democrat în Parlamentul European, a explicat că această inițiativă vine ca răspuns la rezultatele nesatisfăcătoare înregistrate la recentele alegeri regionale și ar demonstra angajamentul partidului față de rezolvarea „problemelor fundamentale”.
„Este vorba despre stimularea creșterii economice și despre justiția socială, dar și despre adaptarea economiei noastre astfel încât să decidem noi cum funcționează, nu pentru Casa Albă, nu pentru Kremlin, nu pentru China”, a subliniat Tobias Cremer.
Tobias Cremer. Sursa foto: Mission of Ukraine to the EU
Creșterea influenței lui Trump și strategia social-democrată în Europa
Surprinzător, președintele american Donald Trump a oferit un impuls neașteptat pentru partidele de centru-stânga din Europa, prin acțiunile și declarațiile sale care au mobilizat alegătorii în favoarea unor lideri locali.
Europarlamentarul Cremer a subliniat că social-democrații danezi, aflați la guvernare din 2019, ar fi putut înregistra pierderi mult mai severe dacă nu ar fi existat simpatia publică generată de refuzul premierului Mette Frederiksen de a ceda presiunilor lui Trump privind anexarea Groenlandei.
„Tovarășii noștri din Danemarca au făcut o treabă remarcabilă, urcând în sondaje de opinie de la o poziție complicată”, a explicat Cremer. „A fi la guvernare pentru mai mulți ani te poate pune în situații dificile, însă ei au demonstrat că opoziția față de Trump și gestionarea politicilor interne le-a permis să recupereze teren important.”
Cu toate acestea, partidele de centru-stânga din Europa știu că nu pot construi întreaga lor strategie pe opoziția față de MAGA. Mai mulți analiști recomandă să urmeze exemplul prim-ministrului spaniol Pedro Sánchez, care conduce unul dintre puținele partide social-democrate încă populare în rândul alegătorilor. Popularitatea sa se datorează în parte pozițiilor ferme în domeniul progresist și colaborării cu parteneri din extrema stângă.
Sursa foto: Pedro Sánchez/Facebook
Succesul lui Sánchez, explicat de un politolog
Un oficial de rang înalt din guvernul spaniol, care a vorbit sub anonimat, a remarcat că, în timp ce majoritatea guvernelor de centru-stânga din Europa au devenit „mașini de gestionare a crizelor” în contextul unui mediu internațional instabil, administrația Sánchez a folosit provocările globale, de la pandemia de Covid-19 până la invazia Rusiei în Ucraina, pentru a implementa politici progresiste, cum ar fi venitul minim de bază și creșterea investițiilor în energie regenerabilă.
Pablo Simón, politolog la Universitatea Carlos III din Madrid, explică succesul lui Sánchez prin capacitatea acestuia de a atrage alegătorii progresiști: „A reușit să abordeze probleme promovate de rivalii politici de stânga, de la energie verde și feminism la politici de imigrație și susținerea drepturilor palestiniene”.
Prin combinarea valorilor sociale deschise cu măsuri economice progresiste, Partidul Socialist Spaniol a devenit unul dintre puținele partide social-democrate care și-a menținut sprijinul popular în ultimul deceniu. Totuși, această strategie ar putea pune în pericol stabilitatea pe termen lung a lui Sánchez: lipsa susținătorilor de stânga poate face dificilă obținerea unei majorități parlamentare la următoarele alegeri, avertizează Simón.
