Muzicieni români de jazz manouche împart scena cu staruri internaţionale ale genului, la Paris, în cadrul festivalului Tzig’n’jazz, care se încheie astăzi.

După succesul ediţiei inaugurale de anul trecut, când 2.500 de spectatori i-au ovaţionat pe Florin Niculescu, Didier Lockwood, Thomas Dutronc, Sansévérino, Angelo Debarre, pianistul român cu origini ţigăneşti Alin Predoi organizează a doua ediţie la sala Trianon, lângă cabaretul Moulin Rouge, cu sprijinul Institutului Cultural Român din Paris.

”E, înainte de toate, o aventură umană. Se întâlnesc două universuri muzicale, swingul şi muzica ţigănească, dar mai ales muzicienii romi din România cântă pe aceeaşi scenă pariziană cu mari nume ale jazz-ului francez şi internaţional”, precizează Alin Predoi. 

Violoniştii români Costel Niţescu şi Marius Apostol, precum şi acordeonistul Emy Drăgoi, toţi stabiliţi în Franţa, dar moştenitori ai tradiţiei muzicale ţigăneşti, sunt amfitrionii unor staruri alături de care au mai cântat în concerte şi cu care împărtăşesc aceeaşi pasiune pentru moştenirea lui Djago Reinhardt, miticul chitarist.

Invitaţii muzicienilor români sunt, în acest an, acordeonistul Richard Galliano, chitaristul Biréli Lagrène, solistele Nicole Croisille şi Anne Ducros, chitariştii Stochelo Rosenberg, David Reinhardt şi Andréas Oberg, pianistul român Marian Petrescu, nume cu greutate internaţională în jazzul manouche şi în alte stiluri.

Organizatorul festivalului , Alin Predoi, pianist care trăieşte la Paris din 1988, crede că proiectul său, pe lângă calitatea spectacolului muzical, propune şi o schimbare de mentalitate: „Vreau să arăt că imaginea negativă a ţiganilor veniţi din România este un clişeu care ar trebui depăşit. Ei pot fi şi agenţi ai modernităţii, iar spiritul jazzului, cosmopolit, bazat pe improvizaţie şi pasiuni împărtăşite, ilustrează perfect această realitate”.

De la Braşov în lumea bună a Parisului

Alin Predoi s-a născut la Braşov şi a ajuns la Paris la zece ani, în 1988. ”Mi-am asumat întotdeauna rădăcinile şi moştenirea muzicală. Tata, ţigan muzicant de mare talent, cânta la hotelul Aro din Braşov. Mama, româncă din Craiova, cânta în orchestra filarmonicii. Suntem trei fraţi şi toţi am făcut muzică.”  În 1985, de la pianul hotelului Aro din Braşov tatăl său ajunge să cânte într-un trio de jazz la hotelul Plaza Athénée de pe avenue Montaigne din Paris. Charles Pasqua, în epocă ministrul francez de interne, a fost impresionat de virtuozitatea muzicianului rom. ”L-a întrebat, într-o seară, după spectacol, de ce pare aşa de trist când cântă atât de frumos, povesteşte Alin Predoi.

Tata i-a răspuns că-i era dor de băieţii lui pe care nu-i văzuse de trei ani. În zece zile vor fi la Paris, i-a promis Ministrul Francez. Şi s-a ţinut de promisiune.” Ajunşi la Paris, după ce că „trădători de ţară” au trebuit să renunţe în România la apartamentul lor, prima grijă a mamei lui Alin Predoi a fost ca băieţii să nu întrerupă studiul muzicii. ”Am făcut un credit pentru casă şi n-aveam încă mobile, îşi aminteşte Ileana Predoi. Primul lucru pe care l-am făcut a fost să închiriem un pian.”

De la abundenţa produselor până la concurenţa din mediul muzical, şocul lumii occidentale  a fost imens : „După două zile cu trenul, când am ajuns la Paris m-am simţit întârziat mintal, îşi aminteşte organizatorul festivalului Tzig’n’jazz. Mi-au luat ochii atâtea maşini, blugi de care în România nu se ştia, atâta mîncare pe care n-o cumpăra nimeni, după ce noi trăiserăm cu pâine pe cartelă” povesteşte Alin Predoi.

„I-am ţinut din scurt cu studiul muzicii şi-i trimiteam la şcoală cu hainele frumos călcate, toată lumea remarca”, se mândreşte Ileana Predoi. « Băieţii mei n-au ajuns să dea de droguri sau alte preimejdii de la Paris. Au intrat cu toţii la Conservatorul de muzică. Vă daţi seama, din 400 de candidaţi pentru zece locuri, trei erau ai lui Predoi !”, adaugă femeia.

„Soleil” a devenit nota „sol”

 După douăzeci de ani de la plecarea din România, cei trei fraţi Predoi trăiesc din muzică. „Un frate e violonist în ochestra Academiei regale din Londra. Eu sunt profesor particular de pian la Paris, precizează Alin Predoi. Nu mi-a plăcut mentalitatea Conservatorului de a lăsa repetenţi şi mi-am creat propria şcoală. Am elevi de patru ani cu care lipesc abţibilduri, „facteur” este nota „fa”, „lapin” este „la”, „soleil” este „sol”. M-am adaptat şi la elevul de 70 de ani. Mi-a spus : îmi place melodia „Les feuilles mortes”, o adaptez la nivelul său de dificultate şi-l învăţ”.

Alin Predoi spune că lumea bună a Parisului i-a deschis larg uşile : „Clienţii mei sunt  directori de spitale, proprietari de bănci, unul e acţionarul principal de la Disneyland. Cu toţii ştiu că sunt român şi am sânge ţigănesc.” Pentru că i-a cucerit şi le-a câştigat încrederea, Alin Predoi a reuşit să-şi convingă o parte din clienţi să-şi ofere casele pentru turnarea unor scene de film românesc : „Pentru serialul « Regina» aveau nevoie de case la Paris, povesteşte Alin Predoi. Elevul meu, director artistic la celebra firmă Hermes, a acceptat şi s-a filmat în casă la el”. 

Deşi a înfiinţat Festivalul de muzică ţigănească şi jazz de la Paris ca pe o altfel de carte de vizită pe care românii o pot arăta lumii, n-a primit însă sprijin, nici financiar, nici politic, din ţară : „Sunt şi român şi ţigan şi mă implic cultural. Ţiganii nu au aici o imagine bună, mulţi fac prostii, recunoaşte Alin Predoi. Am vrut să arăt că suntem diferiţi, că sunt ţigani care fac muzică clasică şi jazz cu virtuozitate şi pot sta pe aceeaşi scenă cu icoane ale jazz-ului precum Thomas Dutronc sau Sanseverino. Pentru susţinere am fost chiar şi la ministrul Paleologu, şi la MAE, am primit multe promisiuni şi nimic concret. Numai ICR din Paris m-a susţinut. Dar nu pot să închid ochii asupra succesului pe care Tzig’n’jazz l-a avut anul trecut.”

Cu o presă bună şi emisiuni în direct la televiziunea publică France3 la prima sa ediţie, Tzig’n’jazz afişează în 2009 nume de referinţă ale jazzului manouche. De pe 26 mai , timp de trei zile, pe scena Trianonului parizian, violoniştii Costel Niţescu şi Marius Apostol, acordeonistul Emy Drăgoi din România cântă împreună cu acordeonistul Richard Galliano, chitaristul Biréli Lagrène, solistele Nicole Croisille şi Anne Ducros, chitariştii Stochelo Rosenberg, David Reinhardt şi Andréas Oberg.

„E un dialog franco-român inedit, susţine Alin Predoi, producătorul festivalului. Anul trecut sarmalele şi fasolea bătută pe care le-a pregătit mama l-au cucerit de exemplu pe Thomas Dutronc, un cântăreţ francez foarte iubit, laureat al Victoires de la Musique în 2008. Prin gusturi inedite şi pasiuni comune ne redescoperă ca oameni normali. Dar mentalităţile şi prejudecăţile se schimbă cel mai uşor prin cultură.”  

Festivalul Tzig’n’jazz , Paris , 26-28 mai 2009

Astăzi, 28 mai, de la 20. 30 Vibraţii ţigăneşti pe culmile jazzului Costel Niţescu - vioară invită pe Anne Ducros : solistă, Stochelo Rosenberg : chitară, Giani Lincan : ţambal.