Pe Elena Udrea o ştiu din toamna lui 2005, cînd i-am luat un interviu la emisiunea mea de taifasuri duminicale de la Antena 3.

De la parvenirea ei la Cotroceni, în calitate de consilieră prezidenţială, nu contenisem s-o mitraliez cu pamflete scrise aproape zilnic. Cînd însă mi-am dat seama c-a fost forţată să plece de la Cotroceni în urma unei conspiraţii politico-mediatice mizere, i-am luat apărarea, tot în scris. De aici plecînd, s-a ajuns la invitaţia mea de a-mi acorda un interviu. A fost – cred – după dezastrul emisiunii de la Realitatea tv, cu Robert Turcescu, prin care reuşise să pară şi proastă, nu numai coruptă, un interviu în care Elena Udrea s-a dezvăluit opiniei publice într-o nouă şi spectaculoasă ipostază:

De actor mediatic excepţional.

Au trecut de atunci zece ani. În aceşti zece ani, Elena Udrea s-a afirmat ca un politician de talent, ba chiar şi de forţă. Desigur, urmare a unei cauze inexplicabile, Elena Udrea a ţinut să lase impresia unei femei trestii, suitoare numai şi numai datorită bărbatului Traian Băsescu. În realitate - şi sînt convins de asta - Elena Udrea a fost şi este un politician pe cont propriu. Poate că fără Traian Băsescu n-ar fi avut o carieră atît de spectaculoasă ca demnitar. Sigur e însă că o carieră spectaculoasă ca politician ar fi avut.

Pariul meu pe Elena Udrea mi-a atras multe înjurături, unele chiar porceşti, precum cele ale găştii de nemernici ai lui Dan Voiculescu.

Pentru acest pariu am fost mustrat de imensa majoritate a deontologilor şi deontoloagelor din presă.

De la un moment dat însă, eu, care-mi ziceam c-o mai înţeleg cît de cît, am început să am serioase îndoieli în legătură cu asta.

Primul moment a fost candidatura la şefia PDL, sau, mai precis, reacţia după ce-a pierdut scrutinul intern.

A plecat din partid şi a devenit şefă la PMP.

Am sesizat imediat slăbiciunea la care nu mă gîndisem deşi ca scriitor, ar fi trebuit s-o intuiesc:

Tendinţa de a sări peste umbra ei.

În politică, la fel ca-n viaţă, a şti să aştepţi e una dintre condiţiile de esenţă ale unei mari cariere.

Elena Udrea, deși tînără, lăsa impresia că nu mai vrea să aștepte, că vrea să suie cu orice preț, chiar și cu cel al compromiterii lui Traian Băsescu.

A venit apoi episodul halucinant al candidaturii la prezidenţiale sau, mai precis, cum scriam pe cristoiublog.ro, la vremea respectivă, „al folosirii lui Cristian Diaconescu pe post de iepure. Un iepure pe care distinsa îl va beli, la un moment dat, pentru a-şi face din pielea lui o poşetă, cu care  să se plimbe apoi, pe Champs-Élysees”.

Am aflat de această intenţie la puţin timp după ce Traian Băsescu îşi declarase susţinerea pentru Cristian Diaconescu şi chiar semnase primul pe lista de susţinători. Uluit că aşa ceva (să-l înlăture la un moment dat pe Cristian Diaconescu) ar putea să-i treacă prin cap Elenei Udrea, am scris pe cristoiublog.ro textul intitulat Traian Băsescu în faţa unei provocări de destin candidatura Elenei Udrea.

Chiar din titlu îmi exprimam speranţa că Traian Băsescu nu va accepta să sprijine candidatura Elenei Udrea, ivită prin înlăturarea incorectă a lui Cristian Diaconescu.

Am sperat degeaba.

Traian Băsescu a devenit un aprig susţinător al Elenei Udrea.

Rezultatul – catastrofal – era previzibil.

Dacă ar fi candidat din partea PSD, Elena Udrea ar fi obţinut un scor mai bun.

Ea a candidat însă din partea electoratului băsist, nu numai ultrasofisticat, dar și ostil felului de a se afișa în public al Elenei Udrea.

Candidatura, dar mai ales luarea în serios a candidaturii, a mărturisit din nou slăbiciunea de esenţă a personalităţii Elenei Udrea:

Supraestimarea propriei persoane.

Nu credeam însă că în materie de moment halucinant, Elena Udrea poate avea unul mai mare decît cel al candidaturii.

Interviul, sau mai degrabă spovedania făcută lui Dan Tapalagă, pentru Hotnews, m-a contrazis:

Da, Elena Udrea e capabilă de momente şi mai şi decît candidatura la Preşedinţie prin înlăturarea lui Cristian Diaconescu.

Spovedania a avut un impact uriaş în spaţiul nostru mediatic.

Dacă a vrut să fie vedetă o zi, două, Elena Udrea a reuşit.

Preţul pentru această strălucire de cîteva zile e însă înspăimîntător:

1) Pentru politicianul Elena Udrea.

2) Pentru preşedinţia de 10 ani a lui Traian Băsescu.

Cînd ies la pensie sau, mai precis, cînd se retrag din activitate pentru totdeauna, mulţi politicieni îşi scriu şi-şi publică Memoriile.

La un moment dat, pe parcursul spovedaniei, Elena Udrea a anunţat că, despre cele invocate, ea are mai multe pagini scrise.

Motiv temeinic pentru mine, ca gazetar nu numai al prezentului, dar şi al trecutului, să parcurg Spovedania din perspectiva unui jurnalist care a scris cîte două texte zilnice despre întîmplările şi evenimentele istorisite de Elena Udrea.

Unele aserţiuni, formulate de Elena Udrea în Spovedanie au fost avansate  de mine în scris în timpul campaniei electorale şi după campanie:

Implicarea DNA în campania dinaintea primului tur, DNA – Divizia Penală a SRI, Enigma Filajului – de la Paris, misterele Revoluţiei la vot din 16 noiembrie 2014.

Aş putea folosi dezvăluirile Elenei Udrea drept noi dovezi în sprijinul unor ipoteze formulate de mine pînă acum, în scris?

Răspunsul, oricît de ciudat ar părea, e:

Categoric, nu.

Spre deosebire de mulţi confraţi din presă, eu nu acord dezvăluirilor nici o unghie de credibilitate.

Pentru că:

1) Dezvăluirile au fost făcute de Elena Udrea după ce a fost convocată la DNA şi pusă sub acuzare.

Pentru ca o sursă să fie credibilă – pentru presă, pentru Serviciu, pentru Istorie – se cere ca ea să nu lase impresia unui interes  sau a unei implicări personale în formularea informaţiilor.

Elena Udrea nu numai că a făcut aceste dezvăluiri nu înainte, ci după ce a fost convocată la DNA, dar mai mult, după cum ea a anunţat, s-a cerut la un interviu la Hotnews pentru a face dezvăluirile, în replică la ceea ce i s-a întîmplat.

Timp de zece ani, cît a durat mandatul lui Traian Băsescu, Elena Udrea a susținut, în mod corect, că politicianul trebuie să se supună Justiției.

Din această perspectivă, ea a denunțat pe toți cei care, ajunși la DNA sau în pușcărie, au lansat acuzații de Dosare politice făcute lor.

Nu știu dacă Elena Udrea e vinovată sau nevinovată.

M-aș fi așteptat ca ea să meargă la televiziuni și să aducă dovezi în favoarea nevinovăției sale, anunțînd că se va bate în Justiție pentru a dovedi asta.

În locul acestei reacții – repet, pe care Elena Udrea a cerut-o tuturor politicienilor acuzați de DNA - Elena Udrea a anunțat că e o victimă a unei hăituiri și că va dezvălui opiniei publice cine și de ce o hăituiește:

Generalul Florian Coldea, de la SRI.

Nu ştiu dacă dezvăluirile sînt sau nu adevărate.

Ştiu însă că Elena Udrea le-a prezentat nu drept dezvăluiri făcute din convingerea omului cinstit că trebuie să spună românilor adevărul, ci din furia c-a fost chemată la DNA.

Dacă n-a fost reacţia unei femei frustrate, putem suspecta dezvăluirile drept un truc genial de a abate atenţia presei de la momentul convocării ei la DNA.

Toată lumea discută acum nu despre chemarea la DNA, ci despre dezvăluiri.

Acuzaţiile aduse Elenei Udrea de către DNA au trecut în plan secund.

2) Dezvăluirile se bazează, în totalitate, pe formula: Mi-a zis Mie X că Y a făcut. Poate c-a așa s-a întîmplat. În gazetărie, ca și în Justiție, asta nu e o probă.

3) Dezvăluirile stau sub semnul unei extraordinare păreri despre propria-i persoană.

Elena Udrea pune tot ce i s-a întîmplat ei rău în ultimul timp pe seama generalului Florian Coldea, de la SRI:

Scorul dezastruos de la prezidenţiale, arestarea Alinei Bica, arestarea fostului soţ, convocarea la DNA.

Pare că ea, Elena Udrea, e ţinta vieţii şi activităţii lui Florian Coldea.

O asemenea înverşunare poate avea în plan omenesc, două posibile explicaţii:

1) Florian Coldea i-a făcut avansuri, pe care ea i le-a respins.

2) Florian Coldea o consideră un pericol mortal pentru poziţia sa în SRI.

Elena Udrea vine însă cu o altă explicaţie:

„ La o cafea cu dl Sebastian Ghiţă, undeva în vara trecută, vă spun şi unde: la cafeneaua Sofa de pe Barbu Văcărescu, dl Sebastian Ghiţă - un apropiat al SRI-ului şi o persoană care se vede des cu dl Florian Coldea - mi-a spus ca dl Coldea mă urăşte. Am întrebat de ce şi mi-a spus un lucru pe care eu apoi l-am spus public – dar bineînţeles nu am citat, la vremea aceea: pentru că am fost permanent o sursă alternativă de informaţii la preşedinte. Preşedintele României este nu cel mai informat om. De regulă, este cel mai dezinformat om, pentru că el primeşte informaţii pe nişte căi simple. Bine, de pe internet dacă stă să le citească sau de la televizor sau informaţii pe care le ia oficial de la instituţii. Evident că atunci cînd cineva, care este relativ bine conectat la presă, la toată zona de presă, la zona politică, la tot mediul de afaceri, o astfel de persoană are acces la preşedinte şi poate să îi spună nişte lucruri - şi o să vă dau exemple în interviu - evident că devine o persoană neplăcută şefilor de servicii. Aşa mi-a explicat Sebastian Ghiţă faptul că dl Coldea m-ar urî.”

S-o recunoaştem:

Halucinant!

Ea, Elena Udrea, îi asigura lui Traian Băsescu informaţiile corecte pentru deciziile sale corecte, în timp ce SRI îl dezinforma, cu scopul vădit de a lua decizii incorecte.

Pentru că, graţie informaţiilor ei, cele ale SRI nu erau luate în seamă de Traian Băsescu, Florian Coldea o urăşte! Atît de tare, încît a făcut să obțină un scor slab la prezidențiale, i-a arestat prietena, Alina Bica, i l-a arestat pe fostul soț, a ordonat presei să vorbească doar despre ea în cazul Microsoft, i-a întocmit dosar pentru DNA.

Potrivit Legii, Preşedintele României beneficiază de informaţii din partea SRI şi SIE. Dacă ar fi s-o credem pe Elena Udrea, timp de 10 ani, Traian Băsescu a fost dezinformat de SRI (al cărui director era, totuşi, George Maior) şi informat corect de Elena Udrea.

Dacă nu era ea, Traian Băsescu, dezinformat de SRI, s-ar fi prăbuşit de mult.

Elena Udrea e tare supărată că mulți jurnaliști, printre care și eu, n-am luat în serios acuzațiile aduse de ea în plîngerea penală făcută lui Florian Coldea.

Păi cum să luăm în serios acuzațiile Elenei Udrea cîtă vreme au drept probe invocarea unei discuții cu fostul soț, dar mai ales, cîtă vreme ele se încriu într-o incredibilă supraestimare a puterii unui om, fie el și prim-adjunctul SRI. Să susții că timp ce zece ani cel mai puternic om din România lui Traian Băsescu n-a fost Traian Băsescu, ci șeful Operativului de la SRI înseamnă nu numai supraestimarea lui Florian Coldea, dar și subestimarea lui Traian Băsescu, prezentat ca o marionetă a unui general din Servicii.

Ajungem astfel la un alt efect, cel mai grav al dezvăluirilor Elenei Udrea:

Punerea la îndoială a mandatului lui Traian Băsescu.

Din spovedania Elenei Udrea se conturează un Preşedinte terchea-berchea.

Aflat la mîna unui general de la SRI, luînd decizii alandala (vezi cazul Codruţa Kovesi), fără o contribuţie minimă la eșecul lui Victor Ponta la prezidențiale.

Pe cristoiublog.ro mă întrebam dacă Elena Udrea l-a întrebat pe Traian Băsescu dacă să se spovedească sau nu. Cititorii au avut păreri împărţite.

Cei mai mulţi au răspuns că Traian Băsescu n-a fost informat.

Chiar dacă Traian Băsescu m-a contrazis vara trecută, cînd a sprijinit mizeria făcută de Elena Udrea lui Cristian Diaconescu, eu nu cred că Traian Băsescu a fost informat.

Nu trebuie să ai harul de politician a lui Traian Băsescu pentru a înțelege că dezvăluirile Elenei Udrea au dat apă la moară tuturor Penalilor din România care au pus anchetarea și condamnarea lor nu pe seama unei Justiții în fine independente și datorită lui Traian Băsescu, ci pe seama Poliției Politice practicate în cei zece ani de mandat.

Dacă mai are o influență asupra Elenei Udrea, Traian Băsescu ar trebui s-o aducă la realitate, atrîgându-i atenția că principala victimă a  așa ziselor dezvăluiri ale Elenei Udrea e chiar el, Traian Băsescu, sau mai precis,  Traian Băsescu care vrea să intre în Istorie.