Au trecut 25 de ani de la Revoluţie, timp destul pentru a se schimba mentalităţi, oameni, orizonturi de aşteptare. În România nu este destul. Cu o clasă politică ruptă de popor, coruptă în marea ei majoritate, cu un popor dezbinat şi plin de ură unul împotriva celuilalt, vom rămâne mulţi ani de acum încolo la acelaşi stadiu de dezvoltare şi nivel de trai scăzut.
Televiziunile de ştiri ne sufocă cu acţiunile DNA şi minciunile politicienilor. Foarte bine că DNA îşi face treaba, dar Justiţia trebuie lăsată în sălile de judecată şi mai puţin la tv. Voit suntem învrăjbiţi clase sociale împotriva altor clase sociale, tineri contra bătrâni, şcoliţi contra celor fără studii sau cu studii medii. Traiul românului de rând este acelaşi, indiferent de cine s-a perindat pe la conducerea ţării, Stânga sau Dreapta. Cu aceleaşi probleme ne confruntăm. A crede că cineva din actuala clasă politică poate împinge ţara către prosperitatea omului de rând este o iluzie. Sunt compromişi cu toţii.
Când s-au luat măsurile de austeritate şi a crescut TVA-ul la fabulosul 24% chiar am crezut că asta este singură şansă ca ţara să se redreseze, dar ce ne arată DNA acum? Că atunci s-au dat cele mai nesimţite tunuri, şi s-au furat banii ţării de către băieţii deştepţi. Tot timpul am avut părerea că oamenii care se cred de dreapta sunt mai descuiaţi la minte, mai greu de păcălit, mai toleranţi, dar ceea ce văd în ultima perioada pe reţelele de socializare îmi arată că m-am înşelat amarnic. Merg pe principiul cine nu este cu noi este împotriva noastră. Oameni buni, democraţia înseamnă dreptul tău de a nu fi de acord cu mine şi minoritatea se supune majorităţii. Nu este greu deloc. În schimbul argumentelor este mai la îndemână troacă de lături în capul celui ce nu este de acord cu mine. Dezaprob cu cea mai mare fermitate stilul de a face jurnalism a două posturi tv, dar uitîndu-mă şi în cealaltă parte văd acelaşi stil de a face jurnalism. Ura nu duce la nimic bun şi nu a dus vreodată. Până şi majorarea pensiilor şi a indemnizaţiei de handicap a fost catalogată drept pomană. Oameni buni, uităm că pensionari sunt şi părinţii noştri şi bunicii. Din cei cca 8000 de copii din orfelinate, în ultimii 4 ani au decedat 1462. Un adevărat genocid. Nu ne interesează de viaţa acelor micuţi fără de păcat. Am dat doar un simplu caz în care naţiunea ar trebui să se solidarizeze. Ne solidarizăm ca să apărăm o parte sau altă parte a clasei politice, în loc să fim aproape de semenii noştri în diferite cazuri. După ultimele alegeri prezidenţiale aşteptările sunt foarte mari, dar, cum se observă, deziluziile vor fi mult mai mari. Preşedintele ales se pare că va fi înconjurat de eternii oameni politici ai PNL? Viitorul nu se vede bun deloc, dar nu trebuie să ne pierdem speranţa Haideţi să începem prin a nu ne mai urî între noi, să fim mai buni cu noi şi mai exigenţi cu cei care ne conduc. Să nu ne pierdem speranţa.
Ne puteți urmări și pe Google News
Recomandările noastre
