Rodica Culcer: "Sa presupunem ca ai indrazni, intr-un ipotetic talk-show, sa declari ca refuzul presedintelui Basescu de a o numi pe Norica Nicolai ministru al justitiei este intemeiat."
In cateva clipe, corul de comentatori abonati ai televiziunilor private te-ar declara vandut/a Cotrocenilor, dar si serviciilor secrete si fostului regim comunist. Nu e de bon ton, „nu se face”, sa-i dai dreptate cumva sefului statului, sa nu-l acuzi de totalitarism, sa nu-l invinuiesti ca saboteaza guvernul. Cum nu se „face” sa amintesti nimanui ca toti ziaristii care l-au atacat pe presedinte pentru opozitia sa fata de Adrian Cioroianu l-au facut apoi ei insisi praf pe ineptul nostru ministru de externe.
Traian Basescu nu este nici pe departe un politician fara defecte, fara scapari, fara prihana si trebuie criticat atunci cand greseste, precum trebuie si apreciat atunci cand are dreptate. Nu e nici inger, nici demon. Noua „corectitudine politica” impusa de unele trusturi media mai ales prin televiziunile lor impiedica insa o evaluare obiectiva, sine ira et studio, atat a presedintelui, cat si a situatiilor politice in care este implicat.
In mod normal, jurnalistii si societatea civila ar fi trebuit sa protesteze vehement in momentul nominalizarii Noricai Nicolai pentru portofoliul justitiei. Cu totii stiam ca a votat impotriva infiintarii DNA, ca a insistat asupra mentinerii calomniei in Codul Penal, ca a votat in favoarea excluderii fostilor activisti din categoria lustrabililor, ca s-a aflat pe statele de plata ale lui Dinu Patriciu, ca sotul ei este un apropiat al lui Ovidiu Tender, ca a atacat-o de cate ori a putut pe Monica Macovei. Cum ne-am putut imagina ca o astfel de persoana ar putea sustine o reforma a justitiei la standarde europene? Cum de am putut trece nonsalanti peste episodul jenant cu nepoata lasata sa se joace cu cartelele de vot? Chiar am uitat ca doamna Nicolai a reclamat la CNA televiziunile care au indraznit sa relateze despre incident?
Pe scurt, in ciuda tuturor datelor concrete enumerate mai sus, din punctul de vedere al presei si al societatii civile, Norica Nicolai poate fi ministrul justitiei. Trebuie sa recunoastem ca stacheta profesionalismului si moralitatii pentru demnitari a fost coborata foarte jos de jurnalisti si de ONG-isti. Daca insa nimeni nu s-a sesizat cu privire la candidatura senatorului PNL (cum tot nimeni nu mai urmareste evolutia anchetei in privinta accidentului provocat de ministrul Ludovic Orban), in schimb opozitia lui Traian Basescu fata de acest personaj mai mult decat controversat a dus la convocarea unor sedinte de infierare publica a presedintelui in direct la televizor.
Prea putin ne intereseaza insa adversitatea dintre presedinte si premier: important este daca vom avea un ministru de justitie onorabil sau vom reedita un dezastru de tip Chiuariu sau Cioroianu. Or acest gen de dezbatere a lipsit - poate si pentru ca, daca am fi incercat sa purtam o discutie bazata pe argumente profesionale, am fi ajuns rapid la concluzia ca premierul Tariceanu nici nu prea mai are pe cine sa numeasca in fruntea acestui minister aflat permanent sub lumina reflectoarelor. Si aceasta pentru ca liberalii nu au izgonit-o pe Monica Macovei pentru a accepta alt personaj la fel de independent si integru in locul ei, ci pentru a o inlocui cu un ministru care sa paralizeze DNA si sa-i apere pe ministrii liberali si pe fostii ministri ai UDMR, PC si PSD de anchetele stiute si nestiute inca.
Aceasta este de fapt adevarata fisa a postului de ministru al justitiei in guvernul Tariceanu 2. Niciun candidat care se va conforma insa exigentelor acestei fise de post nu va fi acceptabil nici la Bruxelles, nici la Cotroceni, nici in ochii cetatenilor. Refuzul presedintelui de a o numi pe Norica Nicolai in functia de ministru al justitiei nu face asadar decat sa demonstreze ca imparatul e gol - si nici nu mai are cum sa-si acopere rusinea. Nu cumva ar fi momentul sa se retraga?
Recomandările noastre
