Traian Băsescu „e obosit”. Cel puţin asta se transmite de la sediul său de campanie din strada Comaniţa. E una dintre ultimele zile pe care Băsescu, repus în funcţie prin invalidarea referendumului, le va mai petrece în clădirea portocalie. Acolo, „la mansardă”, nu va primi însă azi presa ca „să mişune” prin birourile cu scaune portocalii, cum a făcut-o când a lansat campania. Aşa că sediul general al jurnaliştilor rămâne în faţa porţii semi-transparente, în spatele căreia, se mai vede câte o mişcare a SPP-istului de la uşă.

Printre consilieri, aşteaptă o femeie

Paznicul se plânge că suferă de căldură. Spune că „măcar de ar ploua” un pic. Cică ploaia ar mai rezolva din toată toropeala asta. Lângă scaunele de plastic are o icoană, pusă pe jos, chiar lângă scările ce duc spre birouri şi mai e şi-o sticlă mare de apă.
Pentru că e al naibii de cald. E ora 13 şi vreo 30 de ziarişti, români şi străini, aşteaptă „să vorbească preşedintele”. Treaba însă pare că mai durează. Timp berechet să te întrebi de ce nu spun nimic cât ies, rând pe rând, o parte dintre consilierii preşedintelui. Iese Sebastian Lăzăroiu, într-o cămaşă roz, de vară, se duce după ţigări. Apoi, Cristian Diaconescu, la costum, şi revine într-un sfert de oră echipat într-un tricou verde, lejer, de vară.
Între timp, în faţa porţii s-a postat o femeie, care se tot şterge de sudoare şi aşteaptă să o bage cineva în seamă. Are ceva de transmis „sus”, o preia într-un final „scafandrul”-senator Dorel Onaca. Discută scurt cu ea, ia nişte hârtii, apoi femeia pleacă, fără vreo reacţie de satisfacţie sau dezamăgire. Pleacă şi-atât.

Un discurs

De „sus” vine vestea că staff-ul urmăreşte, la televizor, rezultatele oficiale ale referendumului. Se pare că în urma afişării lor nu s-a chiuit, nici nu s-a strigat, s-a luat în calcul şi-atât. Apoi se deschid porţile cât să se apropie camerele şi un jurnalist, toropit de căldură, colindă, ironic: „Deschide uşa, creştine!”, în barbă.
Băsescu urcă în grabă la pupitru. Pare într-adevăr cam obosit cât se lansează în discurs. Vorbeşte apăsat, are nişte foi scrise de mână, transmite din tricoul său albastru – care i-a devenit deja un fel de uniformă de campanie – că în societate s-a creat „o falie”. Nu e loc de euforie, de zâmbete largi la victoria asta, nu e ca la alte campanii. Nu se aude niciun „I-am ciuruit!”, nu-i niciun semn de bucurie.
Se vorbeşte de criză şi de secetă.
Dar e totuşi loc şi de o remarcă îndreptată spre Dan Voiculescu. Întrebat cum va pune în aplicare declaraţia că îi va sancţiona pe cei care ar fi fraudat procesul electoral, Băsescu răspunde, cu referire la deja celebrele „ţepe” pe care le-a promis în 2004: „(…) La unul care spune că nu vom avea puterea până nu punem mâna pe justiţiei, aţi putea să îi faceţi voi o ţeapă şi să o puneţi în faţă la Antene. Nu e o idee bună?”, îl întreabă pe reporterul televiziunii de ştiri deţinută de Voiculescu.
Apoi preşedintele termină discursul, urcă grăbit în sediu şi porţile se închid la loc. Din stradă, un cetăţean asistă, dincolo de „zidul” de reporteri, la ce se petrece. Scoate telefonul şi imortalizează momentul cu o fotografie. Ca la un veritabil concert, programat pentru timpul lui liber.