Deşi cartoful a ajuns destul de târziu în Europa - în secolul al XVI-lea - în comuna Peretu (Teleorman), ţăranii se folosesc în continuare de cal şi plug să scoată recolta din pământ.
Muncesc pământul ca acum 200 de ani, cu calul şi cu plugul, şi cu toate acestea ei sunt cei care oferă an de an cartoful marilor oraşe din sud.
Oamenii din comuna Peretu, judeţul Teleorman, cultivă anual sute de hectare cu cartofi. În schimbul unei munci asidue, de la răsăritul soarelui până la apus, la finalul recoltei aceştia trebuie să se mulţumească cu un preţ de nimic oferit de samsarii locali.
Nea Vasile Aurică, pereţean de origine, constructor de profesie şi fermier din obligaţie, se chinuieşte în fiecare lună mai să scoată un preţ cât mai bun pentru recolta de cartofi. „Pe ăştia 90 de ari pe care-i am eu aici, am investit de 8.000 de lei şi am scos 13.000 lei. Problema este că tot ce mi-a rămas în plus trebuie să-i bag în sămânţa de anul viitor, şi atunci unde este profitul meu? Anul trecut am băgat 18.000 de lei în sămânţă şi în lucrări şi am scos doar 7.000 de lei”, ne-a declarat nea Vasile. Profitul merge la angrosişti
Faptul că nu au cu ce să-şi transporte recolta este un minus major care-i costă tot profitul pe fermierii pereţeni. Şi chiar dacă ar avea maşinile necesare să-şi facă treaba, producătorii autentici nu au loc în pieţe din cauza samsarilor.
„Anul ăsta se simte munca, satisfacţia mai puţin. La noi aici, neavând mijloace de transport să-i vindem în altă parte, vin angrosiştii şi profitul cam la ei merge. Pentru că eu, dacă merg în piaţă ca producător, nu am unde să mă desfăşor să vând. Piaţa este scumpă pentru că acolo ajunge cartoful meu la a treia, a patra mână”, ne-a mai spus cultivatorul.
Cu toate acestea, el şi alţii ca el nu pot trăi doar din munca pământului. „Norocul” lor este că mai au şi o a doua ocupaţie, în cazul lui nea Vasile, sunt construcţiile. Fermierul spune că munca lor este anevoioasă, iar câştigul nici nu se vede. „Recoltăm ca în Evul Mediu, câştigăm doar coaja, adică nimic”, spune cultivatorul. Un leu kilogramul de cartofi
Acesta poate fi considerat un preţ bun, faţă de cât au oferit anul trecut samsarii. Dacă de la producător cartoful pleacă cu un preţ de 1 leu/kg, în piaţă aceştia ajung să fie vânduţi şi cu 3 lei/kg. Acum, preţul a mai scăzut la 2,5 lei pe kg, dar asta nu schimbă cu nimic soarta producătorului. „Anul trecut am dat kilogramul cu 50 de bani, deci acum ar trebui să mă bucur că-l vând cu un leu. Dar ca să scot şi eu ceva profit, să rămân cu bani în buzunar după ce cumpăr şi sămânţa pentru anul viitor, ar trebui să dau kilogramul cu cel puţin 1,5-1,6 lei. Săptămâna trecută s-a vândut şi cu 1,4 lei, dar atunci scoseseră mai puţini oameni cartofi, acum că a scos toată lumea a căzut preţul”, ne-a spus fermierul. Când s-a scos prima dată din noua recoltă, preţul a ajuns şi la 2,5 lei, apoi - a doua zi - a scăzut sub 2 lei, iar până la sfârşitul săptămânii era undeva sub 1,5 lei. „Îi numeri pe degete pe cei care scot la un preţ bun”, spune omul.
O problemă arhicunoscută a agriculturii româneşti nu putea evita nici această zonă din judeţul Teleorman. Astfel că lipsa irigaţiilor se simte şi în Peretu. Potrivit spuselor lui nea Vasile, dacă ar fi irigaţii, ar fi şi un profit mai mare. „Sunt instalaţii cu picurare, avem puţurile aici şi merge chiar dacă nu avem noi tehnologie prea avansată. Sunt mulţi care stropesc şi cu găleata, dar aceia au suprafeţe ceva mai mici. Recolta diferă de la an la an şi depinde şi cum lucrezi pământul”, a mai declarat fermierul.
El spune că pe terenul lui a fost o recoltă bunicică, a scos cam 10-11 tone de cartofi, dar dacă erau şi irigaţii mai serioase ar fi putut scoate şi 15 tone. Samsarii stau la pândă Un alt mod prin care intermediarii profită de pe urma ţăranului ţine de incapacitatea acestuia de aşi duce recolta acasă. Astfel că, pentru că nu pot să-şi lase recolta pe câmp, la finele zilei, samsarii stau „la pândă” pentru a stoarce de la ţărani un preţ cât mai mic.
„Dacă mergeţi la ieşirea din comună, veţi vedea vreo 15 dubiţe albe şi vreo cinci camioane care aşteaptă ţăranul să vină şi să-şi vândă cartofii. Dar nu îl iau acum, aşteaptă până seara, că omul nu are cu ce să care cartofii şi atunci se înghesuie să-l vândă la un preţ de nimic”, spune nea Vasile.
COSTURI 40 de lei, ziua de muncă la câmp Ziua de muncă pentru nea Vasile începe la ora 6.00 dimineaţa, atunci când pleacă în satele învecinate să-şi ia muncitori. „La ora 8.00 începe munca pe câmp şi apoi, la 6.00 seara, se termină ziua de lucru”, ne spune producătorul.
La cartofi, ca şi la sapa porumbului sau a florii-soarelui, sunt două feluri de plată la ziua de muncă: cu mâncare şi fără mâncare. Cu mâncarea lor, după cum spune nea Vasile, le dă 40 de lei, cu mâncarea lui, doar 35 de lei. „Şi vine omul că altă sursă de venit nu are. Decât să stea acasă şi să moară de foame, mai bine vine şi trudeşte aici pentru nişte bani. Am zece oameni care muncesc cu ziua. La 40 de lei ori zece oameni ori 6 zile s-a dus o parte din banii mei scoşi din cartofi. Plus că nu poţi să-i ţii aşa, le mai cumperi o îngheţată, un suc, că pe căldurile astea merită şi ei”, afirmă fermierul. „Trebuie să-i dai omului mai mult pentru că nu poţi să spui că 40 de lei este mult pentru un om care scârmă toată ziua cu mâinile în pământ”, mai spune fermierul.
Pământul în arendă şi recolta arvunită
Mai întâi cei zece oameni trag vrejurile de cartofi şi apoi nea Vasile vine cu plugul pentru a scoate cartofii din pământ. Apoi, în urma lui, din nou cei zece oameni vin şi adună cartofii scoşi. „Muncesc o săptămână întreagă ca să scot cartofii şi seara, când mă duc la culcare, nici nu pot să adorm de oboseală”, spune fermierul.
Chiar şi în Ziua de Înălţare (joi, 28 mai - n.r.) oamenii munceau pe ogor, pentru că între Dumnezeu şi bani, stomacul face alegerea cea mai practică. „Eu pământul ăsta îl am în chirie. Şi la toamnă îi dau pe el 180 de duble (baniţă de 20 de kg) de grâu, plus 2.000 de lei chirie. Nu este mai ieftin să-l cumperi pentru că aici pământul este foarte scump. Şi, chiar dacă ar fi bani, nu îl vinde nimeni. Hectarul de pământ ajunge să fie cam la 20.000 lei, dacă arul este cam 200”, ne-a mai spus producătorul.
Cine are pământ acolo nici nu mai trebuie să muncească, ci doar să-l închirieze şi are profitul asigurat. Cât despre recolta de anul acesta, jumătate din ea este deja arvunită. „A venit la mine cineva acum câteva zile şi mi-a oferit un leu pe kilogram pentru cinci tone de cartofi. Le-am dat că, dacă nu, lua din altă parte şi eu rămâneam cu ei. Mi-a dat 500 de lei, restul urmând să mi-i dea după ce strâng recolta. Să vedeţi ce Merţan din ăla lung are omul!”, spune acesta. „Asociaţia” agricolă doar i-a luat banii
Au încercat să facă şi o asociaţie agricolă, dar li se cereau lunar bani, astfel că la un moment dat nea Vasile nu a mai vrut să dea bani vâzând că nu se realizează nimic. Şi-a acceptat pierderile şi a mers mai departe şi fără asociaţie, şi cu banii luaţi. Lipsa unui depozit de marfă unde să-şi aducă toţi fermierii recoltele îşi spune clar cuvântul asupra preţului.
„Ştiţi ce nu înţeleg eu, că deşi avem o ţară atât de frumoasă şi plină de pământuri roditoare, noi încă mai aducem legume de afară, din tot felul de ţări. Nu este păcat de aşa ceva?”, se întreabă fermierul. Acesta încearcă să profite din plin de pământul închiriat, astfel că, după ce scoate cartofii, pune varză de toamnă, varză roşie, conopidă sau ardei capia.
STRATEGIE
Ţăranii pot vinde numai în pieţe volante
Un exemplu concret despre cursul legumei în natură ni l-a dat Ministerul Agriculturii chiar zilele trecute, când s-a laudat că a adus trei pieţe volante în Bucureşti cu „produse autentice de la ţărani”. În loc ca piaţa să aparţină ţăranului, aceasta este condusă de diferite persoane care şi-au procurat un certificat de producător. „Nu mai vindem la piaţă de ani buni, pentru că ţăranul nu mai are loc. Păi, ăla care vine şi cumpără de la mine are Mercedes. Eu dau cu un leu şi el îl dau mai departe cu doi. Se comportă ca si cum ar fi piaţa lor”, spune Vasile Aurică.
Potrivit datelor de la Ministerul Agricuturii, cartoful s-a vândut în această săptămână în Bucureşti cu un preţ maxim de 3,5 lei pe kilogram. România, cu 280.000 ha cultivate şi aproximativ 4 milioane tone de cartofi recoltate anual, se află pe locul doi în Europa, la egalitate cu Germania, după Polonia. Totodată, cultura cartofului este parte din politica de siguranţă alimentară a României.
Citiţi şi:
VOM TRĂI CA ÎN DEŞERT: Seacă România! Suntem cu 100 de ani în urma agriculturii europene Livada de piersici din mijlocul deşertului românesc De ce nu e performantă agricultura României? Seceta, combătută cu viţă-de-vie România, afectată de reducerea resurselor de apă Europa riscă să rămână fără apă România în viitor: inundaţii, secetă, grijă pentru apă În mai, seceta şi îngheţul pun agricultura la pământ Seceta ucide agricultura în 2009