Un foarte bun prieten, om serios, cu o slujbă excelentă la o multinaţională cu sediul în centrul Bucureştiului, şi-a spus, privind probabil vreun vecin mai în vârstă şi mai resemnat: ce-ar fi să fac o nebunie?

Îi place fotbalul, ceva mai mult decât a sta la televizor cu berea în mână sau a sparge seminţe şi atât. Înţelege fotbalul, i-a pătruns filosofia şi, desigur, îi ştie frumuseţea. Nu e un fan, e un pătimaş lucid.

Ca să scurtez povestea, văzând el într-o zi că urmează să se dea examene la Şcoala federală de antrenori, şi-a pus problema să lase naibii biroul din buricul târgului şi să intre în fenomen, la firul ierbii. Să construiască ceva, cu entuziasm, să se bucure şi, cu puţin noroc, să bucure. I-am spus că îmi doresc să-şi atingă acest vis cu mâna şi că aş fi fericit dacă realitatea de pe teren va fi comparabilă, măcar pe departe, cu imaginea pe care cred că o are despre munca în trening.

Spunându-i asta, mi-au trecut prin faţa ochilor mutre de mafioţi mai mari sau mai mici, cu ceafa rasă, care dau buzna în vestiar, bătăuşi pe care trebuie să-i pui la punct prin cantonamente, suporteri degrabă rostitori de înjurături iscusite, pre şedinţi de club dubi o şi, arbitri corupţi, presă de profil tabloidă. O lume a fotbalului în care se rulează foarte mulţi bani şi în jurul căreia gravitează prea mulţi interlopi, ceea ce face ca subiectul - fotbalul - să treacă în plan secund.

Ştirile şi talkshow- urile sportive sunt doldora de personaje triste: impresari ciomăgari şi preşedinţi de club agramaţi, introduşi de prezentatoare frumoase, cu număr mare la sutien. Se discută despre nimic. Se bârfeşte. Se face show de prost-gust. Se inventează politicieni. La stadion, multe galerii sunt controlate de mafioţi. Copii talentaţi, dar slabi de înger, ajunşi vedete peste noapte, se dau în stambă prin baruri, cu pipiţe din revistele de scandal.

Se întâmplă în România, o vede toată lumea şi, văzând-o, unii fac ulcer în timpul vreunui Belarus - România 0-0. Se întâmplă nu de o săptămână, ci, ca să rămânem doar în interiorul istoriei postdecembriste, de peste 20 de ani. Desigur, naţionala României joacă prost. Echipele româneşti de club joacă prost, jucătorii români din campionatele europene sunt mai degrabă figuranţi, iar antrenori români în campionate mai acătări nu există.

Dar a-l trage în ţeapă pe selecţionerul Răzvan Lucescu nu rezolvă nimic. A aduce în locul lui, acum, pe oricine ar fi doar o remaniere tip Gabriel Sandu înlocuit de Valerian Vreme la Comunicaţii. Adică nimic. Pentru că Răzvan Lucescu e ultimul vinovat de tot penibilul situaţiei. Deşi vine din sistem, pe care îl ştie de când era copil, sistemul e pe cale să-l învingă. Căci pe Răzvan Lucescu nu ratările lui Daniel Niculae sau gafele lui Raţ l-au trădat, ci Sistemul.

Cine e sistemul? L-am descris mai sus. Atunci când cei mai vocali critici ai selecţionerului sunt negustorii de fotbalişti, preocupaţi nu de cariera impresariaţilor, ci de tunurile proprii, e limpede că ceva pute rău. O fi având Lucescu jr. păcatele lui, dar e primul antrenor român, de la tatăl lui încoace, care pare să fi citit la viaţa lui altceva decât cifrele de pe pietrele de remy (OK, puneţi-l pe listă şi pe Boloni, dar păstraţi ideea!).

Aveţi dreptate, golurile în poarta adversarilor nu se dau în funcţie de cât de bine e pusă o cratimă sau cât de corect se acordă subiectul cu predicatul. Ce te faci, însă, când nu se dau goluri nici atunci când educaţia se face pe ritm de manele?

Fotbalul românesc e societatea românească. Atunci când ne umilim şi lăsăm capul jos în faţa spumelor de la gura vreunui Becali, am mai făcut un pas înapoi. Cei care vor sânge pe pereţi să aleagă întâi între civili zaţie şi prost-gust. Între bun-simţ şi mitocănie.

Altfel, oricât de rege ar fi Hagi, de exemplu, va exista mereu un ciomăgar în preajma vestiarului, gata să demonstreze că o slujbă la o multinaţională cu birouri în centrul Bucureştiului o fi ea ucigătoare de visuri, dar e mai sigură.

Înainte de a da cu piatra în selecţioner, răspundeţi sincer la întrebarea "Cu cine v-aţi lăsa copilul să se joace în parc, eventual fotbal: cu Răzvan Lucescu sau cu Giovanni Becali?". Alegeţi: Răzvan sau Hidra?