Scandalul izbucnit între sindicate, guvern şi patronate este abia la început.

Salariul minim pe economie este, în acest moment, un cartof fierbinte aruncat din mâinile guvernului în cele a patronatelor, care ajunge apoi la sindicate şi se reîntoarce la guvern. Deşi declară că nu au nimic împotriva majoră rii salariului minim, ba chiar că susţin măsura, sindicatele, patronii şi ministrul muncii par a fi în căutare, mai degrabă, de piedici decât de soluţii.

Stabilit de la începutul anului la 500 de lei pe lună, salariul minim brut garantat pe ţară a devenit un motiv de dispută între cele trei părţi din cauza unui articol neclar din Hotărârea de Guvern 1507 din 2007. Textul actului spune că, „începând cu 1 iulie 2008, salariul de bază minim brut garantat în plată va fi de 540 lei lunar, (...) în condiţiile realizării principalilor indicatori economici pe care este construit bugetul de stat pe anul 2008, respectiv creş- terea produsului intern brut, ţinta de inflaţie, precum şi nivelul productivităţ ii muncii“. În aceste condiţii, sindicatele îşi cer drepturile, în timp ce guvernul şi angajatorii privaţi dau din umeri, cu toate că susţin că şi la stat, şi la privat, angajaţii primesc salarii mai mari decât nivelul minim.

Păcuraru încearcă să iasă din ecuaţie

Motivele pentru care statul nu poate creşte acum salariul minim, enunţate de ministrul muncii Paul Păcuraru, erau, recent, presiunea inflaţionistă, creşterea automată a unor ajutoare şi indemnizaţii calculate în funcţie de salariul minim şi impactul pe care îl va avea asupra salariilor din sectorul privat, care vor trebui majorate.

La nici două săptămâni de la discuţia cu sindicatele şi patronatele, ministrul muncii încearcă să-şi ia definitiv mâna de pe salariul minim. El vrea să nu mai existe nicio legătură între indemnizaţii şi venitul minim. Astfel, un proiect de lege publicat pe site-ul Ministerului Muncii introduce termenul de „indicator de referinţă“, care se stabileşte şi se modifică de guvern şi în funcţie de care se calculează indemnizaţia de şomaj şi alte câteva zeci de drepturi băneşti.

Începând cu 1 ianuarie 2009, când ar urma să intre în vigoare legea, valoarea indicatorului a fost stabilită la 500 de lei.

Păcuraru susţine că „acest proiect de lege se discută de ani de zile, trebuia promovat“ şi nu are nicio legătură cu bătălia din jurul salariului minim. Potrivit ministrului de resort, dacă salariul minim ar creşte de la 500 la 540 de lei, bugetul nu ar pierde mai mult de 15 milioane de euro pe an, sumă ce poate fi suportată cu uşurinţă. Paul Păcuraru ne-a declarat că „patronatele nu sunt de acord cu majorarea“ din cauză că aceasta va genera o creştere în cascadă a tuturor salariilor din mediul privat. „Sindicatele se luptă în mod deformat cu guvernul. Ele trebuie să negocieze cu patronatele“, conchide ministrul muncii.

Patronatele nu se împotrivesc, dar...

Pe de altă parte, Cristian Pârvan, secretarul general al Asociaţiei Oamenilor de Afaceri din România (AOAR), ne-a spus că „patronatele nu au nimic împotriva creşterii salariului minim, care reprezintă o problemă însă pentru bugetari, unde angajator este statul“. Potrivit lui Pârvan, patronii sunt de acord cu mărirea cu o singură condiţie: sindicaliştii să renunţe la grila de salarizare. Aceasta este inclusă în Capitolul 4 din contractul colectiv de muncă la nivel naţional şi le impune firmelor să respecte anumite niveluri ale salariilor stabilite în funcţie de salariul minim.

Sindicatele însă nici nu vor să audă. Mai mult, supăraţi că guvernul nu-şi respectă promisiunea, sindicaliştii au ieşit în stradă şi „întind coarda“, cerând un salariu minim de 600 de lei de la 1 iulie. Ei ameninţă să se răzbune pe actualii guvernanţi în toamnă, la alegeri.

LUPTĂ INEGALĂ

De dragul inflaţiei

Principala armă cu care ministrul Păcuraru apără actualul nivel al salariului minim este inflaţia, care o ia razna chiar şi fără majorări suplimentare de venituri. Se pare însă că introducerea inflaţiei pe lista de condiţii ce trebuie îndeplinite pentru creşterea salariului minim de la 1 iulie 2007 a fost de la bun început o capcană pentru salariaţi. Banca Naţională a României a introdus ţintirea inflaţiei în 2005. De atunci, 2006 a fost singurul an în care inflaţia s-a încadrat în ţintă. Cea mai adâncă diferenţă faţă de ţinta propusă de banca centrală a fost înregistrată anul trecut, când inflaţia anuală în decembrie a fost de 6,57%, comparativ cu ţinta propusă de BNR de 4% Σ/- un punct procentual. Ţinta de inflaţie de anul acesta este de 3,8% Σ/- un punct procentual. Potrivit analiştilor, BNR va rata ţinta în 2008.