Conform promisiunii, revin la Şcoala de Televiziune deschisă de Vlad Ionescu, despre care am scris săptămâna trecută.
Dacă atunci am semnalat impasul în care a ajuns limba română, acum e vremea antimodelelor. A teleaştilor lângă a căror prestaţie trebuie să stea scris „Aşa nu”. Privindu-i cum se cuvine, cursanţii vor evita capcanele pe care li le întind suficienţa, conştiinţa puterii, comanda ideologică şi trufia. Asta în condiţiile în care - toată lumea e de acord - rinocerizarea se extinde, reflexul tabloid devine principiu de funcţionare, iar bunul-simţ şi onoarea sunt materii care nu se predau de la catedră. Tocmai de aceea studierea antimodelelor poate dobândi valenţe profilactice.
Şi-acum, exemple. Mai întâi, proasta creştere inaugurală. La programele de ştiri, fiecare intervenţie a unui reporter TV e deschisă de-o impoliteţe: e salutat la început prezentatorul din studio şi abia după aceea publicul. „Bună seara, Andreea, bună seara, doamnelor şi domnilor” (Cătălin Radu Tănase şi restul) arată ordinea importanţei pentru emiţător şi este o ofensă, nu întotdeauna percepută, la adresa plătitorului de cablu.
La polul opus se află excesul de curtoazie, care deviază în gafă. Raluca Arvat şi colegele ei de la Pro TV trebuie să afle că antrenorul lui Manchester United e Alex Ferguson şi că i se mai poate spune „Sir Alex”. Cine-i zice „Sir Ferguson” calcă apăsat în străchinile protocolului.
Nici Realitatea TV nu stă rău la antimodele. Nu-mi dau seama dacă există o dicţie mai poticnită decât a Andreei Creţulescu, pe care unii au poreclit-o „Sfarmă-piatră” tocmai pentru exprimarea ei scrâşnită. După cum nu cred că poate cineva să întreacă perechea Cristina Şincai - Stelian Tănase în ceea ce priveşte întreruperea interlocutorului.
Cât despre Antene, am ajuns să privesc cu duioşie insolenţele Alessandrei Stoicescu după ce am văzut combinaţia de Inchiziţie şi Gestapo care răspunde la numele Dana Grecu.
Recomandările noastre
