EVOLUŢIE. În decurs de doar 50 de ani, afro-americanii au reuşit ca din discriminaţi să ajungă cetăţeni cu drepturi depline şi să dea Americii primul preşedinte de culoare.
Asasinarea lui Martin Luther King, la 4 aprilie 1968, nu a ucis aspiraţia afroamericanilor la egalitate de şanse. Dovada reuşitei totale: alegerea lui Barack Obama ca preşedinte al SUA, 40 de ani mai târziu. „Lupta fără violenţă“ dusă de puterea neagră începe pe 28 august 1963, după o lungă istorie răvăşită de sclavagism, segregare şi tensiuni rasiale a SUA.
În acea zi, în faţa Memorialului lui Abraham Lincoln din Washington, Martin Luther King le-a povestit celor 250.000 de locuitori care veniseră să-l asculte dezideratul său: „Am un vis - albii şi urmaşii încă persecutaţi şi discriminaţi ai sclavilor africani să trăiască în armonie, ca egali“. Tot atunci, el mărturisea că şiar dori ca, într-o bună zi, cei patru copii ai săi „să trăiască într-o naţiune în care nu vor fi judecaţi după culoarea pielii lor, ci după trăsăturile lor de caracter“.
Un precedent cu istorie
La 1 decembrie 1955, în oraşul Montgomery, din SUA, îndârjirea croitoresei Rosa Parks, care nu a vrut să cedeze unui alb locul pe scaun, într-un autobuz, avea să aibă urmări serioase. În urma deciziei femeii de a spune nu segregaţionismului, ea a fost arestată. Din această cauză, populaţia de culoare a decis boicotarea societăţii de autobuze, cu intenţia de a-şi intra, în sfârşit, în drepturi.
Concret, cetăţenii americani, de culoare, au protestat non-violent mergând pe jos, cu bicicletele sau cu automobilele proprii la serviciu. Un an mai târziu, Curtea Supremă de Justiţie a decis că boicotul fusese îndreptăţit. Pe 21 decembrie 1956, negrii au reînceput să călătorească cu autobuzele din Montgomery, de data aceasta fără a mai fi victimele discriminării din anii trecuţi. Era prima victorie dintr-un război foarte lung.
Reţeta succesului
În 1966, Edward Brooke din Massachusetts devine primul afroamerican ales ca senator, prin vot popular. Urmează ani de victorii şi eşecuri pentru „puterea neagră“. Prima izbândă răsunătoare are loc în 2001, an în care cetăţeanul de culoare Colin Powell devine secretar de stat al SUA. Peste doar patru ani, Condolezza Rice, prima femeie afroamericană, este numită pe aceeaşi funcţie.
Puterea neagră avea să câştige defitiv lupta sa cu ideile preconcepute abia anul trecut. Astfel, în noiembrie 2008, Barack Hussein Obama devine primul cetăţean de culoare ales preşedinte al SUA. Cu puţin timp înainte de alegeri, parcă prevesitind o victorie măreaţă a lui Obama „asupra lumii“, Martin Luther King al III-lea, fiul celui care a inspirat generaţii, declara că tatăl său ar fi fost mândru de Barack Obama şi de partidul care l-a numit şi la fel de mându de americani, cei care aveau să-l aleagă la „cârma lumii”.
