CONFESIUNI din PUȘCĂRIE: Mihai Necolaiciuc. Arestarea Țarului de la CFR, o poveste cu ruși, iranieni, Miron Mitrea și Adrian Năstase
Editura Evenimentul si Capital

CONFESIUNI din PUȘCĂRIE: Mihai Necolaiciuc. Arestarea Țarului de la CFR, o poveste cu ruși, iranieni, Miron Mitrea și Adrian Năstase

Autor: | | 2 Comentarii | 20057 Vizualizari

Mihai Necolaiciuc susține că înainte de a fi schimbat a făcut două greșeli: nu a dat lucrarea de fibră optică unor ruși și a cerut iranienilor să achite CFR costul a 200 de locomotive. Fostul director al CFR, încarcerat la Poarta Albă, spune că Adrian Năstase i-ar fi cerut lui Miron Mitrea să-l schimbe din funcție, ca să aibă Dana Năstase un „confort”. „La Rahova jucam tenis cu Dan Voiculescu și, de obicei, îl lăsam să mă bată”

Mihai Necolaiciuc, „Țarul CFR”, este încarcerat de un an și opt luni la Penitenciarul Poarta Albă. Foarte revoltat, fostul director al CFR susține că pentru condamnarea sa la 8 ani de închisoare pentru abuz în serviciu nici nu trebuia să treacă pragul pușcăriei. După 35 de ani de activitate neîntreruptă în CFR, în ultimii 13 ani, viața lui Mihai Necolaiciuc a avut un parcurs demn de scenariul unui film de aventuri. De pe plajele luxoase ale Floridei, unde a fugit pentru a scăpa de arestare, sau din jungla din Venezuela, unde s-a ascuns o vreme, Necolaiciuc spune că pentru a-și apăra onoarea și numele s-a întors acasă pentru a-și dovedi „nevinovăția”, ajungând în pușcărie.

La interviul cerut de EVZ, deținutul Mihai Necolaiciuc a venit pregătit cu un vraf de documente, frumos ordonate. Știe pe de rost codurile penale. Are un aspect îngrijit și poartă o cruciuliță din lemn la gât.

Evenimentul zilei: Ați fost încarcerat aici, la Poarta Albă, în 23 noiembrie 2016.

Mihai Necolaiciuc: Nici nu trebuia să intru la închisoare pentru că depășisem fracția. La 23 noiembrie 2016 făcusem deja 1.228 de zile, aresturile preventive. Și mie îmi trebuiau 974 de zile. Că am și peste 60 de ani și fac numai o treime. Deci mie îmi trebuia, din 8 ani, să fac 2 ani și 8 luni. Și am 3 ani și 2 luni depășire de fracție. Deci am șase ani aproape, de când fac pușcărie. Zi la zi!

„Prejudiciul de 100 milioane de euro nu există. Procurorii au pus presiune pe instanță”

-Dar la început nu trebuia să stați în carantina de 21 de zile?

-Nuu. Deci eu am venit pe 23 noiembrie și pe 26 am intrat deja la Comisia de liberare din penitenciar. Care a propus liberarea mea, fără discuție. Așa mi s-a întâmplat și la Rahova. Am intrat vineri și luni am intrat la Comisia de liberare. Și acolo am obținut vreo patru comisii și asta m-a determinat să nu mai stau în ochii lor, acolo, să vin la Constanța. Să stau mai bine aici, după cum se vede. Asta e marea mea greșeală. La mine sunt opt amânări, cred că bat orice record din toată țara asta.

-Ați fost condamnat la opt ani închisoare pentru abuz în serviciu. Ați fi supraevaluat achizițiile în CFR aducând un prejudiciu de 100 milioane de euro.

- Știți cum e cu supraevaluarea asta? A spus și judecătorul american, pentru că eu am fost anchetat și în Florida. Prețul supraevaluat este luat din prețul pieții. Eu eram cel care semnam, aprobam, nu ceream. Se făcea un plan de achiziții pentru anul următor în CFR sau la Bursa de Mărfuri. Și judecătorul american chiar a zis: „Unde vă treziți, asta numai în comunism există. Prețul este negocierea directă între beneficiar și bursă”.

-Ați dat 6 milioane de lei pe sacul de ciment când prețul era de 150.000 de lei?

- A, și unde e cimentul acela ? Că nu e judecat nicăieri. Este o hârtie, în final, în care scrie că toate prețurile se încadrează în tarife. Nici măcar un cancioc nu e în plus. Și altceva. Aveam mulți directori în subordine. Puteam să le spun eu să ia cu 3 sau cu 6 lei? Absolut toate tarifele erau avizate prin Bursă. Semnam zilnic sute de dosare și 140 ordine de plată.

-Și s-au adunat 100 milioane de euro?

-În instanță am cerut la contabilitate dacă au un prejudiciu. Și au dat că nu există prejudiciu. Dar procurorul zice că nu este în regulă. Și atunci directorul, pus după mine, a spus că o să decidă instanța dacă este prejudiciu.

-Deci, dumneavoastră nu recunoașteți acest prejudiciu?

-Păi să vă spun și de ce. Judecătorul a decis expertiză și trei comisii de expertiză au spus că nu există prejudiciu. Și procurorul le-a făcut dosar penal tuturor experților. Dosar care, ulterior, s-a clasat. Dar, în timpul procesului, niciunui expert nu i-a mai ars să facă vreo expertiză.. O femeie plângea și a spus că nu îi mai trebuie așa ceva. Unul singur a fost mai tare, nu s-a speriat. A spus că ce a afirmat rămâne valabil în instanță. Putem să o numim presiune, nu?

„Participarea DNA în procesele de eliberări condiționate nu se justifică”

Mihai Necolaiciuc crede că factorul decisiv în eliberarea condiționată a deținutului este Comisia de liberări din penitenciar. Iar prezența procurorului DNA la procesele în care se judecă liberarea condițională ar fi ilegală.

Evenimentul zilei: Care este istoricul demersurilor făcute de dumneavoastră pentru liberarea condiționată din penitenciar?

Mihai Necolaiciuc: Vă spun ce mă doare mai mult. Am trimis două excepții de neconsti tuționalitate la Curtea Constituțională, pentru termenul de reiterare și pentru Comisia de liberare din penitenciar care trebuie să aibă rol decisiv în eliberarea condiționată a deținutului. Să nu mai sufere atâția oameni care sunt în pușcărie. Iar domnul Valer Dorneanu, care mă cunoaște foarte bine, le ține de un an de zile și nu le dă. Asta, deși Tribunalul spune că sunt pertinente și se încalcă Constituția. În opinia specialiștilor, termenul de reiterare în cazul cererii de liberare condiționată decurge de la data stabilită de Comisia de liberări din penitenciar, nu de la pronunțarea definitivă a instanței. Eu am pierdut, în acest fel, în închisoare, peste un an. Iar Comisia de liberare, care este a doua excepție, să aibă rol decisiv in eliberarea condiționată a deținutului. Participarea DNA nu este oportună pentru că nu este statuată. Probabil că au făcut niște protocoale, cum s-au tot făcut între ei. Nu le văd justificarea. Nu văd de ce DNA-ul trebuie să participe și la liberare și la unde ne îngroapă.

-Cât de importante sunt în emiterea sentinței de liberare condiționată dovezile de îndreptare în penitenciar?

-Judecătorii ar trebui să țină cont de Recomandarea REC a comitetului de miniștri către statele membre UE cu privire la liberarea condiționată. Acolo scrie că deținutul poate fi eliberat condiționat dacă îndeplinește criteriile, ținând cont că „costurile financiare de executare a pedepsei cu închisoarea reprezintă o povară grea pentru societate și că cercetările au demonstrat că detenția, deseori, are efecte negative și nu sporește efectul de reabilitare a inculpaților”.

„Nu a plătit nimeni vreo 2 milioane de dolari”

Fostul director al CFR, Mihai Necolaiciuc, vorbește deschis despre cei care ar fi contribuit la înlăturarea și schimbarea lui din funcție. S-ar trage de la niște contracte pe care le-a anulat, supărând astfel serviciile.

Evenimentul zilei: Iar în CFR pe cine ați supărat? Erați un pericol pentru cineva ?

Mihai Necolaiciuc: Da, pentru că nu iertam pe nimeni. Cu directorii aveam o relație ca de la șef la director. Și niciodată nu le-am cerut nimic, niciodată nu am făcut o împărțeală de bani sau mai știu eu ce. Eram foarte sever.

-Bun, și numai severitatea asta v-a adus la pușcărie?

-Pe lângă asta, eu am avut două probleme foarte grele pe care le susțin și acum. Una era fibra optică, pe CFR, care trebuia dată la ruși. Și am preferat să o dau unui general de la SRI ca să am siguranța că nu ne-o ia nimeni. I-am dat tronson să își facă și el treaba.

-Care era legătura cu rușii, că nu am înțeles?

-Păi rușii au vrut să o preia, dar nu rușii, o firmă de-a lor. Cum e GFR-ul. Mergeți acolo la ei, se vorbește rusește. Fibra optică era bine concepută de mine și e bine că nu am dat-o la ruși.

-Și cealaltă problemă?

-Aveam vreo 10 locomotive trimise în Iran. Miron Mitrea mă trimite acolo să văd ce e. Cum am ajuns, primarul Teheranului, care a fost după aceea președintele Iranului, a zis: „Sper că dezvoltăm relațiile în continuare”. Am zis: „Da, sunt de acord cu voi, dar vrem banii”. Nu a plătit nimeni vreo 2 milioane de dolari. Nici acum nu sunt plătite. Noi aveam și managementul de 200 de oameni care lucrau acolo, piese trimise, locomotive transformate la căldură, făcute special. Nu au plătit, am trimis ordin să le ia de acolo și am adus locomotivele în țară. Două luni de zile le-a păzit SRI-ul, că vor pleca înapoi în Iran. Și am mai fost chemat, nu-i mai dăm nume, să fac un alt contract cu Iranul, cu 20 de locomotive. Am refuzat. În două săptămâni am fost schimbat.

-Schimbat pentru niște locomotive?

Pagina 1 din 2



Stirile zilei

Alte articole din categoria: EVZ Special

Alte articole din categorie

capital.ro
libertatea.ro
rtv.net
fanatik.ro
wowbiz.ro
b1.ro
cancan.ro
playtech.ro
unica.ro
dcnews.ro
stiridiaspora.ro

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

CITEŞTE ŞI

Articole salvate