Coaliția minoritară cu susținere comunistă din Parlamentul de la Chișinău a stârnit proteste. Și nu se putea să fie altfel: când ai un vot majoritar pro-european la urne, trei partide pro-europene în parlament cu 55 de parlamentari (din 101) este dificil ca cetățean votant al opțiunii europene să accepți o mezalianță, un compromis netransparent sub forma unui guvern minoritar susținut cu voturile comuniștilor.
Mezalianța nici nu mai poate fi negată deoarece ceilalți membri din parlament, socialiștii pro-ruși ai lui Dodon și liberalii proeuropeni nu au votat deloc. Mai mult, puteam presupune înțelegerea la nivel parlamentar nu și guvernamental dacă nu aveam declarația lui Vladimir Voronin, care punea deja condiții în legătură cu persoana premierului viitoarei coaliții din care nu face parte!
Politica este arta posibilului într-un context dat. Tuturor ne-ar place lideri ideali, culți, buni manageri, morali, impecabili și fără pată. Pentru că suntem creștini, măcar cele 10 păcate capitale să nu le fi săvârșit. Dar avem liderii pe care i-am ales, care au investit în politică, s-au implicat și conduc nu numai la Chișinău, ci și la București, Praga, Paris sau Londra. Și nu au cum să ne placă nici toți, nici tuturor, pentru că politica e o meserie unde trebuie și bani, și stomac, și alte ingrediente pe care nu orice om normal, cu bun simț și frica lui Dumnezeu le are. Din contra.
Să nu uităm că buna administrare a Guvernului Năstase – declarat chiar de Traian Băsescu drept cel mai eficient – a reușit să gestioneze integrarea în NATO și negocierile pentru integrarea în UE, chiar dacă a deschis doar aparent temele independenței justiției, statului de drept și combaterii corupției – în special sub presiune europeană, în ultimele 9 luni, cu Cristian Diaconescu ministru al Justiției. Agenda e complexă și trebuie prioritizată, luată pas cu pas. Cu cleptocrația și corupția, Europa a luptat în toate statele post-comuniste, și a învățat lecțiile. La București, în mod special, sunt rezultate și lecții de învățat.
Opțiunea integrării europene e bună tocmai pentru că ea aduce legi, instituții, norme și criterii pentru a curăța chiar și clasa politică. La București a fost nevoie de 6-7 ani de funcționare pentru ca Justiția să-și intre în reguli, iar instituțiile anticorupție și împotriva incompatibilităților să funcționeze cu prim miniștri, parlamentari, miniștri, judecători ai Curții Constituționale, ba chiar cu fratele Președintelui în exercițiu, dacă a greșit. Și la Chișinău, lucrurile vor dura, mai ales dacă unii europeni nu-și doresc neaparat ca Republica Moldova să reușească prea repede, nu înainte de a fi stabilite relațiile clare cu Rusia în viitor.
În Republica Moldova se anunță, deci, proteste împotriva coaliției minoritare. Ele vin însă atât de la mișcarea antimafie a lui Sergiu Mocanu, contestând corupția și privatizările frauduloase, cât și din partea PL al lui Mihai Ghimpu, contestând „monstruoasa coaliție”, cât și de la socialiștii pro-ruși ai lui Dodon și de la anarhiștii violenți ai lui Usatâi, Tkaciuc și Petrenco, care au cu totul alte obiective. Important e ca o agendă legitimă să nu fie deturnată într- un protest violent tip anti- Maidan, care să conteste și orientarea pro-europeană, câtă o mai fi rămas, și alegerile, și statalitatea, și tot. Așa e la anarhiști, de la Kropotkin și Bakunin! Deci grijă mare cu pianul pe scări!!!
Opiniile exprimate în paginile ziarului aparțin autorilor.
Recomandările noastre
