PULSUL PLANETEI. Politica Externă a României: preocuparea pentru agresivitatea Rusiei și respectarea angajamentelor internaționale

Zilele Diplomației derulate în perioada 1-4 septembrie au fost o ocazie de recalibrare a politicii externe a României și de reconfigurare a direcțiilor de acțiune. Este prima asemenea reuniune cu noul Președinte al României, Klaus Johannis, iar poziționările sunt unele de referință.

Astfel, remarcăm un prim discurs consistent al Președintelui pe Politică Externă, în care ideea substanței interne ce urmează a fi livrată de diplomați în capitalele unde sunt acreditați devine de prim interes. În plus, o parte însemnată din discurs, chiar dacă situată la final, s-a referit cu precădere la diaspora și românii de pretutindeni.

Conceptual, politica externă prezentată de Președinte, șeful și responsabilul suprem, este canalizată pe abordarea integrată a Politicii Externe, securității și apărării și pe ierarhia tripletei Parteneriat Strategic cu SUA-NATO-UE. Nimic nou, fiind vorba despre elementele sale de program, dar și de potențare a Strategiei Naționale de Apărare. În rest prioritățile vizează vecinătatea estică, cu precădere Republica Moldova, Ucraina cu o amplă poziționare a României, parteneriatele strategice, cu precădere cel cu Polonia, și migrația.

Discursul este o noutate și prin calificarea explicită a „evenimentelor din Estul României”, cum era formularea până în prezent, respectiv Președintele României vorbește explicit despre „caracterul inacceptabil al încălcării dreptului internațional, prin anexarea Crimeii de către Federația Rusă”. În discursurile inaugurale, Premierul Victor Ponta s-a văzut transparent ca fiind retras din politica externă, insistând pe diplomația economică (la fel ca toți vorbitorii), fapt ce ar trebui urmat de includerea posturilor de atașat economic de la Ministerul Economiei la MAE. În rest, de remarcat doar indicarea că „prioritatea absolută a României este Republica Moldova (…) Ori aveţi ocazia să vă bateţi pentru interesele Republicii Moldova.”

Românii, cocoșați de scumpiri. Inflaţia crește în continuare. Ce s-a scumpit cel mai mult

Vești bune pentru angajați. Mai multe zile libere legale în 2025

Călin Popescu Tăriceanu a avut un discurs foarte bine scris, a vorbit despre amenințările de securitate și anexarea Crimeii, dar și despre „postura tot mai agresivă a Federaţiei Ruse faţă de aliaţii din flancul estic al NATO, inclusiv România”, care reprezintă „cel mai ameninţător factor de instabilitate şi de risc pentru securitatea regională şi globală”.

În același timp, Valeriu Zgonea a vorbit despre preocupări și așteptările românilor: România să aibă relații cu toată lumea, ca diplomații români să deschidă uși, să mențină canale de dialog; o reprezentare prietenoasă în reprezentanțele românești de peste hotare și să le asigure toate categoriile de servicii legale, dar și sprijin uman și înțelegere, acolo unde este posibil; a apăra demnitatea românilor peste hotare, imaginii țării, astfel încât un turist român să nu se simtă stingher și vânat pentru că are pașaport românesc, iar comportamentul unor conaționali de-ai noștri să nu devină emblema cetățeanului român care călătorește peste hotare; sprijin pentru atingerea potențialului strategic și creșterea relevanței României pe arena internațională. De departe cel mai complet și consistent discurs a fost cel al Ministrului de Externe, care merită mențiuni speciale.

Obiectivul său de țară, care reiese și din titlul reuniunii, este securitatea și vocaţia României de „punte între comunitatea de valori din care face parte şi lumea Caucazului de Sud şi a Orientului Mijlociu pentru a proiecta stabilitate, democraţie şi prosperitate” iar ierarhia sa e puțin schimbată: UE, NATO, parteneriate strategice, relaţiile cu statele vecine, Republica Moldova și abia apoi parteneriatul strategic cu Statele Unite. Inedite în discurs sunt proiectele noi deja lansate de MAE – grupurile de dialog Trust Funds cu vecinii și vecinii vecinilor – formatele noi de dialog România-Polonia-Ucraina-R. Moldova, respectiv a primei trilaterale România-R. Moldova-Ucraina, dar și o discuție conceptuală de model intercultural versus multicultural cu promovarea modelului românesc de succes, recunoscut la nivel european.

Parteneriatul Strategic cu Polonia este bine calibrat și dezvoltat, mai puțin cel cu Turcia. Și pe tema migrație discursul o tratează acoperitor și profund, dincolo de elementele de mesaj, mergând chiar în profunzime.

Dar, poate cea mai importantă componentă este calificarea concretă și fără echivoc a relației cu Rusia: „agresiunea Federaţiei Ruse în Ucraina şi modificarea echilibrului de securitate în regiunea Mării Negre prin ocuparea ilegală şi militarizarea Crimeei, în Est” este principala amenințare de securitate; „Rusia nu se comportă ca un partener al NATO, ci dimpotrivă, dezvoltă o ostilitate evidentă faţă de Aliaţi, Alianţă şi politicile ei”; „Dorim o relaţie în care interesele legitime ale României să fie respectate(…)Dar nivelul de interacţiune cu statul rus va depinde direct de implicarea sa constructivă în soluţionarea conflictului din Ucraina şi în redresarea balanţei strategice în Vecinătatea Estică. Iar respectarea angajamentelor internaţionale este o condiţie absolut necesară pentru intensificarea dialogului.”