Elisabeta Polihroniade a murit sâmbătă seara, dar în urma ei a rămas povestea relaţiei pe care a avut-o cu un sport care nu i-a cucerit doar mintea, ci şi sufletul.
Se întâmpla în primii ani de viaţă, conform celor spuse într-un interviu pentru Adevărul: “Părinţii mei lucrau la Spitalul Colentina, iar acolo se ţinea un fel de campionat al medicilor. Eu eram şcolăriţă mică, dar era captivant, mă duceam să văd şi eu. Mi-a plăcut de la început! Am început să joc şi, încet-încet, am găsit, lângă spital, un club al ITB-ului. (n.r. - Întreprinderea de Transport Bucureşti). Mi-aduc aminte că era un domn în vârstă, era tare bun şi imediat mi-a propus să joc pentru echipa ITB-ului. Pesemne că eraţi talentată... În general, te bucuri foarte tare când câştigi, dar niciodată nu poţi spune cât eşti de bun. Eu am dorit însă, mereu, să fiu cea mai bună.”
Elisabeta Polihroniade s-a născut la 24 aprilie 1935, la Bucureşti. A absolvit Facultatea de Filosofie, secţia de Jurnalism şi a lucrat la Televiziunea Română până la pensie. A devenit maestră internaţională în anul 1960 şi a fost campioană naţională în 1966, 1970, 1971, 1972, 1975, 1976 şi 1977. Din anul 1982 este mare maestră internaţională. Ea organiza „Turneul Regilor", concurs anual la care erau invitaţi mari maeştri internaţionali, şi „Şahul în şcoală" - competiţie desfăşurată între elevi.
Recomandările noastre
