Andrei Postelnicu: „Exerciţiul democratic britanic de mâine pare de-a dreptul anost în comparaţie cu echivalentul său dâmboviţean“.
Sunt în favoarea autobuzelor cu burduf sau nu? Asta e o întrebare vitală la care trebuie să găsesc un răspuns până joi. Calitatea României de membru al UE îmi permite să votez în alegerile locale britanice. Iar la Londra, autobuzele cu burduf incită discuţii aprinse în contextul campaniei electorale. Asta nu sugerează însă că cel mai important oraş european e profund disfuncţional şi politica a luat-o razna - ci exact contrariul.
Scrutinul de mâine este cel de-al treilea de acest fel din istoria de mai bine de două mii de ani a Londrei. Până în anul 2000, capitala britanică a trecut prin incendii, epidemii, a scăpat de Luftwaffe şi Blitzkrieg - toate astea fără primar. Postul a fost creat de cabinetul lui Tony Blair şi a fost ocupat de atunci de Ken Livingstone, un laburist rebel care s-a contrazis cu multiple ocazii cu guvernul central din Westminster. Potrivit sondajelor, dl Livingstone riscă să-şi piardă scaunul în favoarea candidatului conservator Boris Johnson, un fost jurnalist cu freză de clovn. Deşi sunt şi alţii în cursă, dnii Johnson şi Livingstone sunt cei cu şanse reale de a prelua cârma Londrei până în anul viitoarei Olimpiade, care va avea loc aici.
Să revenim, însă, la autobuze. Mai încăpătoare şi futuriste decât celebrele modele cu etaj, autobuzele cu burduf sunt pentru dl Livingstone un simbol al modernităţii şi cheia, alături de o taxă impusă celor care circulă în centrul Londrei la ore de vârf, spre rezolvarea problemelor de poluare şi congestie a circulaţiei. Dlui Johnson i se par nişte mostruozităţi periculoase - nu numai că blochează străzi prea mici pentru ele, dar au şi omorât oameni din cauza unor şoferi neobişnuiţi cu faptul că un vehicul de 18 metri lungime se manevrează altfel decât unul de 10 metri. Mai mult, dl Johnson crede că aceleaşi autobuze duc la un nivel mai ridicat al criminalităţii, fiind greu de monitorizat.
Şi-au rezolvat londonezii toate celelalte probleme şi au mai rămas doar autobuzele cu burduf? Nu. Dar tocmai aici e frumuseţea - că edilii oraşului întrevăd toate implicaţiile sociale, de mediu şi economice ce decurg din designul unui „banal“ autobuz. Londra e o capitală prosperă şi cosmopolită, fără rival în Europa: Berlinul este îngropat în datorii, Roma şi Parisul pline de angoase şi tensiuni. Nici un alt oraş european nu poate aspira la statutul de metropolă mondială cu credibilitatea Londrei.
Motoarele dezvoltării dinamice a Londrei ţin însă de deschiderea către comerţ şi servicii, de o dinamică asupra căreia primarul nu are control. Sectorul financiar, de care depinde atât de mult economia locală, prosperă după logica minimei birocraţii. Planurile de dezvoltare urbanistică decurg conform unor reguli clare şi non-negociabile. Parcurile şi spaţiile verzi sunt multe şi bine întreţinute.
Au rămas, aşadar, autobuzele, alături de congestia circulaţiei, numărul de poliţişti care să asigure ordinea şi a măsurilor de a amenda companiile de apă, gaz şi electricitate când sapă străzile fără autorizaţie - merită menţionat că „haosul“ astfel pricinuit ar fi un moft în Bucureşti.
Exerciţiul democratic britanic de mâine pare de-a dreptul anost în comparaţie cu echivalentul său dâmboviţean. Acest lucru, alături de faptul că eu pot participa la el, îl face însă cu atât mai extraordinar
Recomandările noastre
