Asemeni zarvei francofone de acum doi ani, Summitul NATO de luna trecută a stârnit oarecare discuţii despre diferenţa dintre Bucureştiul pe care îl suportăm zilnic şi cel foarte scrobit cu care am întâmpinat musafirii.
La numai câteva săptămâni de alegerile locale, aceasta ar trebui să fie una din temele centrale ale campaniei - nu cacofonia din jurul diverşilor candidaţi şi al sprijinului politic pe care îl au sau nu.
Aproape am uitat că simbolistica palpabilă a Summitului NATO este că a demonstrat că este posibil ca Bucureştiul să fie şi altfel decât murdar, congestionat şi poluat. Dincolo de istoria care s-a scris sau nu în Capitală, întrunirea atâtor oameni puternici pe malurile Dâmboviţei a creat un punct de referinţă care ne arată cum ar putea să fie Bucureştiul. Odată ce am văzut de ce vitejii de salubritate suntem în stare când ne vin musafiri, alegerile locale ar trebui să fie o ocazie de a discuta despre ce putem face pentru noi. Votul pentru un nou rând de edili locali este în primul rând şansa de a dezbate lucrurile cu impactul cel mai concret şi imediat asupra vieţii de zi cu zi a fiecăruia.
Dar democraţia noastră este poluată de prea multă gălăgie. Trăncănelile despre ce spune Traian Băsescu despre Vasile Blaga sau ce face Sorin Oprescu în afara PSD-ului lasă prea puţin loc acelor discuţii despre arta posibilului într-un oraş care a început deja să-şi îmbolnăvească locuitorii.
Ne puteți urmări și pe Google News
Cele mai recente studii arată că Bucureştiul a început să afecteze sănătatea nou-născuţilor de o manieră brutală - tot mai mulţi medici constată o creştere alarmantă a numărului bolilor respiratorii, de piele sau alergiilor în rândul copiilor. Cauza: poluarea excesivă. Problema poluării şi a efectelor sale secundare nu este însă doar problema Bucureştiului. Pe termen lung, traficul şi poluarea riscă să genereze costuri masive bugetului sănătăţii, şi nu numai.
Cu un doctor printre candidaţi, este cel puţin uimitor că nu s-a discutat încă despre legătura directă dintre riscul de boli respiratorii şi traficul rutier sau numărul insuficient de copaci din Bucureşti. Prosperitatea creată atât de haotic de economia locală a Bucureştiului îşi are preţul ei, de care nimeni nu prea vorbeşte.
Surprinzător este faptul că într-un oraş atât de poluat lipsesc aproape cu desăvârşire dezbaterile reale, despre soluţii pentru protecţia mediului, dincolo de gunoaiele din jurul Bucureştiului, şi la modul în care firmele de salubritate îşi fac sau nu datoria. Dacă vor să-şi lase amprenta asupra oraşului, edilii actuali sau viitori ai Capitalei ar trebui să ţintească la cauzele bolii, nu la simptome. Mai mult, ar trebui să implice publicul într-o discuţie despre atitudinea pe care fiecare dintre noi o avem faţă de mediul înconjurător. Astfel de discuţii ar trebui să fie mai mult decât proverbiala apă de ploaie şi praful din ochi cu care suntem atât de obişnuiţi.
Discuţia despre starea Capitalei ar trebui, însă, să nască o dezbatere care să depăşească graniţele Bucureştiului. O dezbatere nu doar despre cum ar trebui să arate Capitala, ci şi despre costurile dezvoltării sale pe termen lung, despre cine şi cât ar trebui să plătească pentru ca acest oraş, şi odată cu el România, să nu devină victima propriei prosperităţi.
Recomandările noastre
