Oamenii care au trăti pe aioci, acum 6000 de ani, în Neolitic, sunt strămoşii noştri direcţi. Multe dintre genele noastre provin de la ei.

Oamenii care au trăit în Neolitic, acum 6000 de ani, a căror poveste este prezentată de expoziţia ”Radiografia unei lumi dispărute”, de la Muzeul Naţional de Istorie a României, ne-au lăsat o moştenire bogată: o ceramică minunată, tezaure din aur, podoabe din os, urme care ne-au permis să le reconstituim civilizaţia. Dar ne-au lăsat şi o bogată moştenire genetică. Populaţia României de astăzi este foarte apropiată genetic de cea de acum 6000 de ani.

Iată la ce concluzie au ajuns cercetătorii după ce au scormonit prin ADN-ul nostru şi al acestor locuitori din Neolitic:

“Analizele efectuate pe ADN mitocondrial au relevat faptul că populaţiile Boian şi Gumelniţa sunt foarte apropiate genetic de populaţia contemporană din România, comparativ cu alte populaţii din Europa (neolitice sau contemporane) sau Asia (contemporane)”.

De asemenea, „pe baza aceloraşi studii s-a contatat că distanţa genetică între primele populaţii neolitice din România şi comunităţile Boian şi Gumelniţa este considerabilă, fapt ce dovedeşte originea genetică diferită a acestor grupuri umane”, mai arată istoricii în expoziţia de la MNIR. Adică, primele populaţii (cele de la aproximativ 6500 îCr) ar avea un alt fond genetic faţă de populatia actuală din România, pentru că erau din zona Anatoliei. Apoi s-au aşezat pe actulul teritoriu al României şi au rămas aici atâtea milenii şi s-au transformat.

Deci cum arătau strămoşii noştri? „Primele comunităţi neolitice apar pe teritoriul României în jur de 6100 – 6500 îCr. Ele vin cu un bagaj neolitic care are ca impuls Orientul. De curând a apărut un studiu- apropo de pigmentaţia populaţiilor acestora in Europa- se pare că erau un pic mai negri decât suntem noi. Au talie relativ mică – între 160 şi 170 de centimetri, mai robuşti, pentru că făceau mai mult efort. Lucrau cu mâinile şi picioarele. Făceau efort mai mult”, ne explică cercetătorii Cătălin Lazăr, curatorul expoziţiei, dar şi arheozoologul Adrian Bălăşescu.

 

 O expoziţie fabuloasă

 

„Radiografia unei lumi dispărute” este istoria unei aşezări de acum 6000 de ani, Sultana –Malu Roşu, astăzi în judeţul Călăraşi, pe malul Mostiştei. Chiar la deschiderea expoziţiei, în seara zilei de 12 mai, directorul general al Muzeului Național de Istorie a României, dr. Ernest Oberlander-Târnoveanu, ne-a atenţionat: „Prin venele multora dintre dumnavoastră curge sîngele acelor oameni”.

Expoziţia este dedicată primului sit în care s-a cercetat cultura Gumelniţa în România, în anul 1923, sub coordonarea profesorului Ion Andrieşescu. Plecând de la datele acestui sit extrapolăm datele pentru întreaga civilizaţie: 4500-3800 înainte de Hristos, o civilizaţie care ajungea din zona Mării Mediterane, din nordul Greciei, până în Carpaţi şi aproape întreaga zonă balcanică era ocupată de această civilizaţie. Din multe puncte de vedere această civilizaţie reprezintă – dacă ar fi să comparăm cu situaţia din zilele noastre - cam cum e acum raportul dintre Europa Occidentală şi Europa de Sud – Est, raportul era invers acum 6000 de ani. Era aici, un pol de putere, de civilizaţie, de cultură, de invenţie, iar în Europa Occidentală un decalaj destul de mare, ceea ce confirmă vorba aceea că roata istoriei se învârte întotdeauna.”

 

Erau foarte inventivi. Am moştenit şi asta?

 

Neoliticii, strămoşii noştri, erau foarte inventivi.

„Inventau multe. Începând de la elementele definitorii ale civilizaţiei neolitice – de la aşezări sedentare, locuinţe permanente(mai cădeau, le mai reparau), utilizau acelaşi amplasament pentru locuinţe. Apoi elementele caracteristice: domesticirea plantelor şi animalelor. Ajung, apoi, la nişte cote absolute în perioada aceasta de maximă înflorire a civilizaţiei neolitice.Să ne gândim la ceramică, uneltele din piatră şlefuită şi piatră cioplită şi, nu în ultimul rând, metalurgia aurului şi a cuprului. La Sultana Malu Roşu s-a descoperit cel mai mare tezaur de aur neolitic de pe teritoriul României”, mai spune Cătălin Lazăr.

Expoziţia de la Muzeul Naţional de Istorie poate fi vizitată până la sfârşitul anului 2015.