Victor Ponta a început să se apropie de profilul imagologic al lui Emil Boc. Nu mă credeți? Vă rog să citim împreună rezultatele din sondajele de opinie.
Există un indicator important în ceea ce privește starea de spirit a populație: în ce măsură credeți că România merge într-o direcție bună sau greșită. În aprilie 2011, atunci când fostul prim-ministru era hulit de o mare parte din bugetari pentru că luase măsuri dure de tăiere a salariilor (minus 25 la sută), când anunțase micșorarea cu 15 la sută a pensiilor (respinsă de Curtea Constituțională, dar păstrată în memoria colectivă ca fiind o măsură luată și aplicată), când interzise cumulul pensiei cu salariul, mărise baza de impozitare prin taxarea tichetelor de masă, a primelor de vacanță, șamd, 80 la sută din români credeau că România merge într-o direcție greșită. Doar 16 la sută ne vedeau mărșăluind într-o direcție bună. Deci ne raportăm la aprilie 2011, când o țară întreagă vorbea fără simpatie despre apogeul unor măsuri de austeritate dure. Vorbim despre percepția populației în privința guvernului Boc, vorbim despre majorarea TVA de la 19 la 24 la sută. Vorbim despre cel mai înalt grad de pesimism din ultimii 10 ani.
Sunteți curioși să vedeți cifrele guvernului Ponta? 75 la sută dintre români cred că mergem într-o direcție greșită, doar 18 la sută manifestându-și optimismul. Și nu vorbim despre un guvern căruia i-a lipsit sprijinul românilor. În momentul în care Victor Ponta a preluat conducerea executivului, valul popular care a adus USL la putere se manifesta și în privința optimismului privind viitorul țării, doar 55 la sută dintre români spunând că țara merge într-o direcție greșită. Cei 55 la sută s-au transformat după doi ani de guvernare în 75 la sută.
Cum se pot semăna cele două percepții? Vorbim de un guvern din 2011 (Boc) nevoit să ia măsuri economice extrem de dure și de un cu totul alt guvern din 2014 (Ponta ) care ne anunță că avem creștere economică de 3,5 la sută, fiind fruntașii Europei. Ce apropie două caractere politice atât de diferite, două viziuni economice fundamental opuse, în ceea ce privește nivelul percepției românilor asupra viitorului? Răspunsul este unul singur: It’s the economy, stupid! Așa cum scriam prin iunie 2012, problemele lui Victor Ponta au legătură în primul rând cu economia, mai puțin cu lupta anti-Băsescu (de care mă mir că nu s-a săturat și el) și din ce în ce mai puțin cu fostul prieten-coleg de alianță Crin Antonescu. Este vorba pur și simplu de performanța guvernamentală, care nu poate fi acoperită cu cifre și talk-showuri pentru că are un dușman extrem de puternic: realitatea percepută de fiecare român, zi de zi. Și cu toate acestea, putem asista la o întorsătură a situație. Pentru că în realitate plecarea liberalilor din guvern, determinată (și) de frica asocierii PNL cu cifrele menționate în acest articol, reprezintă o imensă oportunitate pentru Victor Ponta.
Dacă vom avea un nou guvern în care tot felul de liderași pesediști se vor bate ca să prindă un post de ministru, secretar de stat, șef de agenție sau portar la Palatul Victoria, atunci Victor Ponta are “șansa” să-l depășească pe Emil Boc în percepția populației. Iar întrebarea lui Turcescu – Ponta, mai guvernăm și noi ceva? – poate deveni slogan de campanie pentru Opoziție. Nu vreau să cred că vom avea doar o primenire a activului de partid prin trecerea în structurile de stat, promovarea unor bănicioi pe criteriul meritului de necontestat al lipitorilor de afișe! Sper să asistăm la numirea unor tehnocrați, oameni cu nume noi, de a căror competență ne vom mira, căci până la urmă nimeni nu-și dorește să trăiască într-o țară cu miniștri vag agramați și clar incompetenți. Dar plini de ticăloșie!
Victor Ponta are în față oportunitatea pe care nu a primit-o atunci când a câștigat alegerile cu USL. Este un moment care poate fi jucat doar pe mâna lui. Nu mai poate da vina pe nimeni. Nici pe Băsescu, nici pe Antonescu, nici pe vreme, nici pe vremuri…
Recomandările noastre
