A spus partidul-părinte şi soţ că Horia Patapievici şi Mircea Mihăieş sunt "nişte răi şi nişte fameni", a reacţionat şi ea rapid, într-un discurs la Reşiţa, precum pe vremuri, în URSS, tovarăşa ministru Ekaterina Furteva în cazul "trădătorului" Boris Pasternak.

Bibliografia, sursele acestor acuzaţii aberante? "Ceea ce circulă pe internet". Internetul nu este o entitate omogenă, nu este o enciclopedie a adevărurilor ultime, acolo circulă tot felul de lucruri, ele trebuie verificate. De pildă, prin lectura cărţilor autorilor defăimaţi.

A citit europarlamentara "Omul recent"? A citit "Cărţile crude"? A citit măcar un număr din reviste precum regretata "Idei în dialog" ori cea care, har Domnului, continuă să apară la Timişoara, "Orizont"? Despre aceasta din urmă, poate îl întreabă pe tatăl s[u cam ce reprezintă în spaţiul cultural al Banatului şi al ţării.

Pentru europarlamentara socialistă, intelectualii critici sunt denigratorii poporului pe care ea şi al ei soţ îl servesc, vorba tovarăşului împuşcat, împreună cu tovarăşa sa de viaţă şi de luptă, pe 25 decembrie 1989, "fără precupețire." Cum tot fără precupețire reiau ei lozincile tâmpitoare ale propagandei ceaușiste, mândria absolut ridicolă că a fi român este un merit în sine, un fel de certificat de onoare transmis genetic şi valabil sub specie aeternitatis. Să fii mândru de trecutul poporului tău este ceva firesc. Să mistifici acest trecut pentru a face din el monedă electorală este repugnant. Să-i acuzi pe cei care nu gândesc că tine că nu sunt "buni români" este o mișelie.

Niciun popor nu este o colectivitate de sfinţi, există fracturi istorice, puncte de maximă glorie şi unele mai puţin admirabile ori chiar condamnabile. Recursul la retorica narcisismului naţionalist este ultimul refugiu pentru cei care nu au de oferit nimic altceva decât panglici, petarde şi minciuni. Dar pionierii nu au timp şi chef pentru asemenea detalii. Ei defilează în grup, gândesc (mai precis, nu gândesc) în grup, atacă în grup…