International
Suntem în pericol! Cei mai înverşunaţi separatişti, FLAMANZII şi BASCII, plan DIABOLIC: Fărâmiţarea EUROPEI
Catalanul s-a refugiat la Bruxelles, una din capitalele cele mai fragile din Europa. A făcut asta pentru a semăna zâzanie. Independentistul s-a... călugărit şi acum visează să răspândească sindromul catalan în toată Europa. Iar planul nu era de ieri, ci totul bine pus la punct cu ajutor extern, ori flamanzii abia aşteptau scânteia întinzând mâna noului ADOPTAT.
Bruxellesul a devenit noua sa vizuină. Pentru a-l înţelege e suficient să citim ce a declarat: ''Am vrut să duc chestiunea în inima Uniunii Europene...Sunt aici fiindcă UE trebuie să se facă auzită'' - spune Carles Puigdemont, adăugând că ''o parte e executivului din Barcelona va rămâne la Bruxelles să lucreze''. În concluzie, după ce a încercat să facă Spania bucăţele, acest preşedinte destituit încearcă să răspândească zâzania separatistă în restul Continentului.
El a ales Bruxelles, o capitală care în afara faptului că este capitala instituţională a Uniunii, este şi capitala unei naţiuni dintre cele mai fragile din Europa. O naţiune unde unitatea este de mult timp pur teoretică şi unde Statul nu este aproape deloc în stare să contrasteze un eventual referendum secesionist. Adică dacă l-ar organiza Flandra, dintotdeauna trăind într-o convieţuire forţată cu Valonia francofonă, acel puţin care ar rămâne din Belgia şi din statul său central n-ar avea nici forţa, nici autoritatea, nici mijloacele pentru a contrasta dorinţa de independenţă flamandă. O dorinţă scrisă nu numai în istorie, ci şi în cifre.
Bătălia împotriva unei eventuale extrădări a lui Puigdemont manevrată de Francken (unul din şefii Partidului naţionalist flamand şi membru al guvernului) şi de naţionaliştii din Flandra belgiană, ameninţă să se transforme într-o cauză transnaţională capabilă să înfierbânte inimile multor independentişti care - din Corsica până în Ţara Bascilor, din Sardinia până în Scoţia - au palpitat deja pentru cauza catalană.
Ne puteți urmări și pe Google News
În octombrie 2017, răspunzând la întrebarea unui jurnalist, potrivit Il Giornale, după declaraţia de independenţă a Cataloniei, Theo Francken declara că Puigdemont ar putea face o cerere de azil în Belgia şi punea la îndoială că acesta ar putea avea parte de un proces echitabil în Spania. Această declaraţie a fost calificată ca ''inacceptabilă'' de către Madrid.
Dar în spatele acestei bătălii este activitatea tăcută a unei mişcări flamande care ar putea găsi noi stimulente pentru a pune capăt convieţuirii cu valonii rupând în două Belgia, dar şi capitala europeană. Eurobirocraţii până acum au apărat - nu se ştie cu câtă convingere - cauza Madridului şi au condamnat pe aceea a Barcelonei. Eurobirocraţi, care într-un viitor nu prea îndepărtat, pot fi foarte capabili să se convertească la cauza micilor patrii. În acest caz, Europa are o mare problemă, dezmembrarea popoarelor nu aduce nimic bun, slabesc economiile, produc instabilitatei, iar din punct de vedere socio-politic chiar va fi o mare problemă.
Recomandările noastre
