Sursa foto: Unsplash
Din cuprinsul articolului
Mii de români care au muncit peste hotare și se apropie de momentul pensionării vor trebui să depună dosarul de pensie pentru a beneficia de drepturile acumulate. De-a lungul anilor, legislația europeană a evoluat pentru a le permite celor care au lucrat în mai multe țări ale Uniunii Europene să își primească pensia conform contribuțiilor realizate, însă procedurile pot părea complicate și pline de obstacole birocratice.
Consultantul fiscal Ionela Mihaela Dumitru explică pentru stiridiaspora.ro clar ce trebuie făcut pentru a evita întârzierile și problemele administrative.
Rezidența fiscală
Un element esențial în acest proces este rezidența fiscală, adică locul în care o persoană trăiește legal și locuiește cel puțin 182 de zile pe an.
Această regulă determină țara în care trebuie depus dosarul de pensie. Dacă un român a avut rezidență în Italia și a muncit acolo, atunci procesul de pensionare trebuie început în Italia.
Toate documentele necesare, inclusiv cartea de muncă și dovezile privind stagiul de cotizare din România, trebuie transmise autorităților italiene.
În schimb, dacă persoana s-a mutat definitiv în România și și-a închis oficial rezidența în Italia, pensia trebuie solicitată în România, conform regulilor stabilite de sistemul de pensii din țară.
Cum funcționează pensia comunitară în UE
Un mare avantaj pentru românii care au lucrat în mai multe state europene este sistemul de pensie comunitară, care le permite să își cumuleze anii de muncă din diverse țări pentru a îndeplini criteriile necesare pensionării.
Astfel, chiar dacă cineva nu a muncit suficient timp pentru a obține pensia într-o singură țară, anii lucrați în alte state sunt recunoscuți și adăugați pentru a completa stagiul minim necesar.
Dacă un român ajunge la vârsta pensionării în România, dar nu a acumulat suficienți ani pentru a primi pensia completă, contribuțiile din Italia pot fi recunoscute pentru a completa perioada minimă de cotizare.
Totuși, pensia va fi calculată numai pe baza anilor de contribuție reală.
De exemplu, dacă o persoană a lucrat 10 ani în România și 7 ani în Italia, România va folosi acești ani pentru completarea stagiului minim, însă pensia va fi calculată doar pe baza contribuțiilor efectuate în România.
pensionari speciali © Rainer Junker | Dreamstime.com
Vârstele diferite de pensionare în România și Italia
Un alt detaliu important pe care românii trebuie să îl ia în considerare este diferența de vârstă de pensionare între cele două țări.
În România, vârsta standard de pensionare este de 65 de ani pentru bărbați și 63 de ani pentru femei, în timp ce în Italia aceasta este de 67 de ani pentru toți cetățenii.
Ce se întâmplă dacă cineva îndeplinește criteriile de pensionare în România, dar nu și în Italia?
În acest caz, persoana poate depune dosarul în România și va primi pensie doar pentru anii lucrați acolo.
Ulterior, când împlinește 67 de ani, poate solicita și pensia comunitară din Italia, calculată pe baza anilor de muncă din această țară.
Dacă o persoană a muncit 15 ani în Italia și 5 ani în România, contribuțiile vor fi însumate, iar la 67 de ani va primi pensie completă calculată pe baza celor 15 ani lucrați în Italia.
Cum să eviți problemele birocratice
Ionela Mihaela Dumitru recomandă tuturor românilor care au muncit în străinătate să fie bine informați înainte de a depune dosarul de pensie.
Lipsa de claritate cu privire la rezidența fiscală sau la documentele necesare poate duce la întârzieri și probleme administrative.
Pentru a evita aceste situații, este esențial ca persoanele care au muncit în Italia să își pregătească actele necesare, inclusiv cartea de muncă originală și documentele care dovedesc stagiul de cotizare.
Dacă cineva decide să se întoarcă definitiv în România, trebuie să închidă oficial rezidența fiscală din Italia și să urmeze procedurile specifice sistemului românesc de pensii.
