Argumentele lumii isterice actuale sunt numarul decibelilor, retorica paroxistica a gesturilor si, daca se poate, lovitura decisiva, argumente plasate insidios inlauntrul unor categorii eroico-propagandistice cum ar fi terapia sociala, democratizarea limbajelor, accesabilitatea mesajelor, nondiscriminarea pe criteriul aptitudinilor si inlocuirea vechilor instrumente cu noile tehnologii.
In aceasta lume, valorile elementare ale artei, acelea care au definit specia si i-au conturat destinul, in speta creativitatea, functiile imaginarului, meditatia existentiala si cercetarea specifica asupra formei au devenit capete de acuzare si etape cu o eficienta garantata in ceremonialul unei presupuse sinucideri.
Intr-un asemenea scenariu s-a instalat si pictorul Dan Bota. Asemenea lui Florin Mitroi sau lui Mihai Cizmaru, instalati prematur, din pacate, in varsta lor postuma, el traieste retras si cvasianonim, apoi iese decis in spatiul public cu expozitii mereu noi si se angajeaza direct in batalia cu lenea si cu promiscuitatea din jur.
Pictor format in cultura traditionala a imaginii, Dan Bota a cautat permanent solutii de evaziune din enunturile previzibile, dar a pastrat continuu o distanta optima fata de posibilele alternative.
Astfel, pictura lui se manifesta pe o plaja larga, cand mai aproape de lumea exterioara, cand mai aproape de expresia suficienta siesi, de subiectivitatea pura, insa mecanismele de reglare a distantei sunt astfel manevrate incat imaginea evita spectaculos atat retorica realismului brut, cat si dezagregarea, fuga in abstractiunea fara memorie.
Daca, din punct de vedere formal, Dan Bota este un analist voluptuos al realului, o constiinta fascinata si sedusa de spectacolul enorm al culorii, din punct de vedere al angajarii morale si al filosofiei implicite, chipul artistului ia o alta infatisare.
Pictura devine o forma necrutatoare de lupta, ea se naste dintr-o evidenta spaima de vid, exuberanta devine simptomul unei mari angoase in fata incremenirii si a mortii, iar pata de culoare se transforma intr-un vehicul al vietii care tinde sa se manifeste exploziv, ca singura alternativa la neant.