Bătrânețe/ Sursa foto iStock
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește-ne pe Google News
Din cuprinsul articolului
Picioarele pot deveni mai lungi și mai late, pielea poate începe să provoace mâncărimi, pulsul maxim scade, iar mâncarea poate părea mai fadă.
Multe dintre aceste transformări sunt explicabile prin îmbătrânirea normală, dar uneori pot semnala o problemă care trebuie evaluată medical, spun specialiștii citați de Harvard Health.
Bătrânețe, semne ale corpului
Îmbătrânirea nu se vede doar în riduri și fire albe. Unele schimbări apar în locuri sau în situații la care ne gândim mai puțin: pantofii vechi devin prea strâmți, mersul desculț pe gresie începe să doară, pielea ne trezește noaptea prin mâncărimi, iar mâncarea cere parcă tot mai multă sare.
Cele mai multe dintre aceste transformări se instalează treptat. Ele nu reprezintă automat o boală, însă nici nu trebuie puse întotdeauna pe seama vârstei. Diferența o fac ritmul apariției, intensitatea și simptomele care le însoțesc.
Picioarele pot crește
Pantofii care se potriveau perfect cu zece sau 15 ani în urmă pot deveni incomozi fără ca acest lucru să fie o impresie. Odată cu vârsta, ligamentele, tendoanele și celelalte țesuturi moi care susțin bolta plantară își pot pierde din elasticitate. Arcul piciorului coboară treptat, iar talpa se poate alungi și lărgi.
Greutatea corporală mai mare pune o presiune suplimentară asupra bolții. Și sarcina poate produce schimbări de durată, deoarece hormonii care relaxează ligamentele nu acționează numai asupra bazinului, ci și asupra articulațiilor și structurilor piciorului. Harvard Health recomandă măsurarea periodică a tălpii, deoarece picioarele se pot lăți și alungi odată cu înaintarea în vârstă.
Lipsa somnului și legătura cu diabetul de tip 2. Sursa Foto: Arhiva EVZ
Călcâiele, mai sensibile
Schimbarea numărului la pantof nu este singura surpriză. Stratul adipos care amortizează călcâiul și partea din față a tălpii se poate subția. O suprafață dură, gresie, parchet sau beton, este resimțită atunci mai intens, aproape ca și cum oasele ar atinge direct podeaua.
În casă pot ajuta papucii sau sandalele stabile, cu talpă amortizantă și susținere pentru boltă. Pantofii trebuie aleși după dimensiunea actuală a piciorului, nu după numărul purtat în tinerețe.
Durerea persistentă nu ar trebui însă autodiagnosticată drept „uzură”. Prăbușirea bolții poate apărea și în disfuncția tendonului tibial posterior, o afecțiune progresivă care poate provoca durere, umflare și devierea piciorului.
American College of Foot and Ankle Surgeons recomandă evaluarea timpurie. Un consult este indicat și când durerea durează mai mult de una-două săptămâni, modifică mersul sau este însoțită de roșeață, umflare, amorțeală ori imposibilitatea de a călca normal.
Pielea devine mai uscată, iar mâncărimea poate fi intensă
Odată cu vârsta, pielea se subțiază, reține mai greu apa și produce mai puține lipide protectoare. Bariera cutanată devine mai fragilă, se pot forma fisuri microscopice, iar terminațiile nervoase și sistemul imunitar contribuie la senzația de mâncărime.
Pentru multe persoane, soluțiile de început sunt simple: dușuri sau băi scurte, cu apă călduță, nu fierbinte. Folosirea produselor de curățare delicate și fără parfum, uscarea prin tamponare, fără frecare. Apoi aplicarea unei creme sau a unui unguent fără parfum în primele minute după baie și folosirea unui umidificator atunci când aerul din locuință este foarte uscat.
Academia Americană de Dermatologie arată că apa fierbinte îndepărtează uleiurile naturale ale pielii și recomandă aplicarea cremei hidratante pe pielea încă ușor umedă. Cremele mai dense și unguentele rețin, în general, apa mai bine decât loțiunile foarte fluide.
Celulită/ Sursa foto Dreamstime
Mâncărimea trebuie investigată
Mâncărimea cronică nu este totuși întotdeauna o simplă problemă dermatologică. Poate fi asociată cu medicamente, afecțiuni ale tiroidei, diabet sau boli ale ficatului și rinichilor. Academia Americană de Alergie, Astm și Imunologie subliniază că mâncărimea produsă de o boală sistemică poate apărea fără erupție vizibilă.
Dacă simptomul durează șase săptămâni sau mai mult, afectează somnul, apare pe tot corpul ori nu este însoțit de o cauză evidentă, este indicată o discuție cu medicul sau dermatologul. O pată care se modifică, sângerează sau provoacă mâncărime trebuie, de asemenea, examinată.
Inima poate atinge un puls maxim
Pulsul de repaus al unui adult sănătos nu se modifică neapărat radical odată cu vârsta. În schimb, frecvența cardiacă maximă pe care inima o poate atinge în timpul efortului scade treptat.
Mecanismele sunt complexe și includ schimbări ale nodului sinusal, „stimulatorul” natural al inimii, și un răspuns mai lent la semnalele sistemului nervos autonom. Acest lucru înseamnă că o persoană de 65 de ani nu trebuie să urmărească aceleași valori de puls ca la 25 de ani.
Formula cunoscută „220 minus vârsta” oferă doar o estimare orientativă, nu o limită individuală exactă. American Heart Association precizează că valorile sunt medii și că medicamentele, în special beta-blocantele, pot reduce pulsul maxim și zona-țintă de antrenament.
Punctul Gastronomic Local „La Părău”, Hărțăgani (sursă foto: Amintiri Gustoase)
Gustul se poate estompa
Dacă mâncarea pare mai fadă, prima reacție este adesea adăugarea sării, zahărului sau sosurilor foarte intense. Sensibilitatea gustativă se poate diminua odată cu vârsta, iar după 50 de ani poate începe și reducerea numărului de papile gustative.
Totuși, ceea ce numim în mod obișnuit „gust” este o combinație între gusturile de bază, aromă, miros, textură și temperatură. De aceea, multe persoane care cred că și-au pierdut gustul au, de fapt, o problemă de miros.
Institutul Național pentru Surditate și Alte Tulburări de Comunicare din SUA arată că pierderea completă și reală a gustului este rară. Adăugarea excesivă de sare nu este o soluție bună, mai ales pentru persoanele cu hipertensiune, afecțiuni cardiace sau renale.
Cum intensifici aroma
Aroma poate fi intensificată prin: ierburi aromatice și condimente, lămâie, oțet sau alte ingrediente acide, dacă sunt tolerate.
O schimbare bruscă sau importantă a gustului ori mirosului nu trebuie atribuită automat vârstei. Poate apărea după o infecție respiratorie, din cauza unor medicamente, a problemelor dentare, a expunerii la anumite substanțe sau după o leziune la cap.
Dacă persistă, evaluarea poate începe la medicul de familie, stomatolog sau specialistul ORL. Medicamentele nu trebuie oprite fără recomandarea medicului.
Când „este de la vârstă” nu este o explicație suficientă
Îmbătrânirea normală este lentă și, de regulă, produce schimbări simetrice și progresive. Simptomele bruște, severe, localizate într-o singură parte a corpului sau însoțite de slăbiciune, umflare, febră, dificultăți de respirație ori pierdere inexplicabilă în greutate merită investigate.
Corpul se schimbă odată cu anii, dar nu toate schimbările trebuie suportate în tăcere. Unele pot fi ameliorate cu încălțăminte potrivită, îngrijirea corectă a pielii sau adaptarea alimentației. Altele sunt primele indicii ale unei afecțiuni tratabile. Regula utilă este simplă: ceea ce apare lent poate fi parte a vârstei; ceea ce apare brusc, se agravează sau afectează viața de zi cu zi trebuie discutat cu un profesionist medical.
Recomandările noastre
