Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, ales sub supravegherea lui Petru Groza și Gheorghe Gheorghiu-Dej

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google Urmărește-ne pe Google News

Pe 25 mai 1948, Înalt Prea Sființia Sa Iustinian Marina devenea al treilea patriarh al Bisericii Ortodoxe Române. Predecesorii săi, Miron Cristea și Nicodim Munteanu, decedaseră, în 1939 și, respectiv, 1948, dar, dată fiind situația nou creată în România, probabil nu ar fi supraviețuit oricum foarte mult.

Preafericitul Miron fusese implicat activ în politica din perioada dictaturii lui Carol al II-lea, iar Preafericitul Nicodim slujise pe timpul Războiului împotriva URSS și se dovedise și un activist anti-comunist. O boală de plămâni l-a răpit într-un moment convenabil pentru nou instalata putere comunistă.

IPSS Iustinian era primul conducător al Bisericii Ortodoxe ales după ce România devenise republică și avea și greaua misiune de a fi la mijloc în bătălia pe care autoritățile comuniste o vor da cu principalul cult religios din țară. Pentru el urmau ani grei, de desființare a multor mânăstiri, de încercare de subordonare ideologică și, în general, de rezistență în fața unui regim care-și proclama cu mândrie ateismul. Misiuni de care, trebuie să spunem, Iustinian s-a achitat mai mult decât onorabil din punctul de vedere al credinței noastre. Dumnezeu să Îl odihnească și să Îl ierte, pentru că a murit și el, în 1977.

Că Biserica noastră națională era un punct de interes îl demonstrează numele celor prezenți la alegerea noului Patriarh. Veți găsi pe listă toată conducerea de Stat și de Partid Muncitoresc, de la Parhon la Dej și Groza, trecând prin Georgescu sau Voitec. Toți erau acolo să se asigure că nimic, nici chiar Dumnezeu, nu mișca în România, fără să fie supervizat de Partid.

Poate că vor fi unii tentați să spună că liderii comuniști tratau cu respecttul cuvenit Biserica noastră majoritară, dar viitorul avea să demonstreze că era doar o formă de manifestare a puterii, a influenței avute în orice domeniu. Cel mai bun exemplu este decretul 410, din 28 octombrie 1959.

Atunci, prin impunerea unor reguli aberante, mănăstirile au fost golite de mii de monahi, oameni goniți într-o lume în care condamnați la sărăcie și umilință. Prezența acestor oameni la alegerea lui Iustinian Marina trebuie privită în – dacă îmi e permis să folosesc cuvântul când e vorba de Întunericul bolșevic – această Lumină.

Scînteia 26 mai 1948

IPSS Iustinian a fost ales Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române

Eri dimineaţă, în Palatul Marii Adunări Naţionale, s-au întrunit membrii Colegiului Electoral Bisericesc în vederea alegerii noului Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române. Şedinţa s-a deschis la orele 10.30 sub preşedinţia I. P. S. S. Justinian Marina, Locotenent- Patriarh.

În loja Prezidiului erau prezenţi: prof. dr. C. I. Parhon, Preşedintele Prezidiului Marii Adunări Naţionale, prof. P. Constantinescu-Iaşi şi Ion Niculi, vice-preşedinţi, Marin Florea Ionescu, secretarul Prezidiului, Anton Alexandrescu, Mihai Moraru, C. Pârvulescu, G. Pruteanu, Eremia Pârdău, Zaharia Tănase, membri ai Prezidiului. Pe banca ministerială se aflau : d. dr. Petru Groza, preşedintele Consiliului de Miniştri, tov. Gh. Gheorghiu-Dej, prim vice-preşedinte al Consiliului, d. prof. Traian Săvulescu şi tov. Ştefan Voitec, vice-preşedinţi, tov. Teohari Georgescu, ministrul Afacerilor Interne, tov. Gh. Vasilichi, ministrul învăţământului Public, tov. Miron Constantinescu, ministrul Minelor şi Petrolului, tov. Vasile Vaida, ministrul Agriculturii, prof. ing. N Profiri, ministrul Comunicaţiilor, Teodor Iordăchescu, ministrul Lucrărilor Publice, d. Stanciu Stoian, ministrul Cultelor, Octav Livezeanu, ministrul Artelor şi Informaţiilor, Chivu Stoica, ministrul Industriei, Bucur Schiopu, ministrul Comerţului, precum şi Em. Angheliu, Miron Dumitru, Alexandru Bârlădeanu, Vasile Modoran, Leontin Sălăjeanu, Constantin Daicovici, Marin Jianu, Stelian Tănăsescu, Mihail Roşianu, şi general Mihail Lascar, miniştri adjuncţi.

Mai erau prezenţi: membrii Sfântului Sinod, membrii Congresului Naţional Bisericesc, membrii Adunării Eparhiale a Arhiepiscopiei Bucureştilor, Preşedintele Academiei Române, Preşedintele Curţii Supreme, Rectorii Universităţilor, Decanii Facultăţilor de Teologie, Rectorii Academiilor Teologice precum şi membrii Marii Adunări Naţionale.

După deschiderea şedinţei, I. P S. S. Lt. Patriarh Justinian Marina, într-o amplă cuvântare, a elogiat memoria defunctului Patriarh, arătând motivele pentru care a fost convocat Colegiul Electoral Bisericesc. A luat apoi cuvântul d. Stanciu Stoian, ministrul Cultelor. După cuvântare s-a făcut apelul nominal al celor prezenţi trecându-se la vot.

La descuierea scrutinului, a prezidat I. P. S. Mitropolitul Bălan. Rezultatul votului este următorul : 1. P. S. S. Mitropolitul Justinian : 383 voturi (vii şi prelungite aplauze): I. P. S. S Mitropolitul Nicolae: 40 voturi, P. S. Episcop Nicolae Popovici: 3 voturi, P. S. Episcop Emilian Antal: 1 vot.

În conformitate cu acest rezultat I. P. S. S. Mitropolitul Justinian a fost proclamat ales ca Arhiepiscop al Arhiepiscopiei București, ca Mitropolit al Ungro-Vlahiei şi ca Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române (aplauze puternice). Au vorbit apoi I. P. S. S. Mitropolitul Bălan, I. P. S. S. Patriarhul Justinian, d. dr. Petru Groza, şi d. Stanciu Stoian, ministrul Cultelor, care a citit decretul de închidere a şedinţei Marelui Colegiu Național Bisericesc.