Aurel Rogojan. Sursa foto: Arhiva EVZ
Din cuprinsul articolului
De la Buenos Aires la Cascadele Iguazu este cale lungă, marile distanțe între principalele orașe fiind un inconvenient pentru valorificarea extraordinarului potențial turistic al Argentinei și Braziliei. Distanța de 1072 kilometri - în linie aeriană- am parcurs-o într-o oră și cincizeci de minute cu Aerolineas Argentinas.
Pe măsură ce ne apropiam de destinaţie, zborul deasupra pădurii subtropicale, un ocean verde în a cărui imensitate căutam să zărim vreun luminiş sau semn al prezenţei umane, ne dădea emoţii şi ne trimitea cu gândul la poveştile adevărate despre exploratorii şi naufragiaţii junglei sud-americane.
Aeroportul Internațional Puerto Iguaz. Sursa foto: Arhiva personală
Un sentiment de uşurare ne-a cuprins la vederea singurei piste a aeroportului din jungla provinciei Misiones . Ceea ce pompos e denumit Aeroportul Internațional Puerto Iguazu, este un aeroport foarte mic, fără facilităţi turistice, la o oră distanţă de mers cu autobuzul până cel mai apropiat sat.
Destinaţia noastră, Viale Cataratas Hotel & Evento , Av.Das Cataratas, 2420, Foz do Iguaçu, CEP 85853-000, Brazilia , arată foarte bine.
Viale Cataratas Hotel & Evento. Sursa foto: Arhiva personală
Pentru seara zilei de 15 martie , 2024 , ghidul ne-a propus să nu pierdem oportunitatea de a lua cina la un festival gastronomico-folcloric sud-american, în compania grupurilor turistice din toată lumea aflate la Foz do Iguaçu. Am acceptat şi a meritat banii.
Evenimentul a avut loc la un resort al holdigului American Hilton & Eventos şi surpriza a fost totală : organizatorii au marcat locul fiecărui grup turistic cu drapelul naţional şi , în ordine alfabetică, în aplauzele tuturor, s-a făcut apelul şi s-a salutat fiecare grup, prin pronunţarea numelui ţării. Au răspuns apelului peste 100 de grupuri naţionale. Turiştii ruşi au fost aplaudaţi şi aclamaţi cu aceeaşi intensitate ca cei americani , ucrainieni sau chinezi. Toleranţa multiculturalismului a făcut să pălească intoleranţele politico-militare.
Românii erau reprezentaţi de două grupuri, cel al turiştilor din România şi de trei conaţionali stabiliţi în Spania. Organizatorii nu aveau decât câte un drapel al fiecărei ţări. Prima grijă a conaţionalilor din Spania a fost aceea de a revendica drapelul României şi cum au sosit înaintea noastră, au fost primii serviţi. Un conaţional din grupul românilor spanioli a venit imediat să ne salute şi să ne explice că nu aveau cunoştinţă de grupul nostru, care a apărut în ultimul moment.
În spectacolul folcloric au evoluat reprezentanţi ai fiecărei ţări latino-americane sau grup etnic reprezentativ pentru culturile central şi sud americane . Un adevărat regal, iar despre partea gastronomică, ce să mai vorbim !
Ne-a fost peste aşteptări ca Foz do Iguaçu să fie o destinaţie turistică de top, unde oricând poate avea loc o sesiune populară a Organizaţiei Naţiunilor Unite.
Condiţiile de lux în care, în dimineţile următoare ni s-a oferit micul dejun la Viale Cataratas Hotel & Eventos au fost ca o invitaţie de reveni în mijlocul pădurilor subtropicale ce înconjoară Marcos das Tres Fronteiras, locul în care într-o oră poţi colecta în paşaport şase vize intrare-ieşire, astfel încât devii confuz şi nu mai realizezi dacă te afli în Brazilia, Argentina sau Paraguay.
Marcos das Tres Fronteiras
Marco das Três Fronteiras este una dintre cele mai importante atracții turistice din Foz do Iguaçu. Este un obelisc verde și galben cu vedere la râurile care separă Brazilia, Argentina și Paraguay.
Sursa foto: Arhiva personală
Marcajul celor Trei Frontiere se află deasupra confluenței râurilor Iguaçu și Paraná, o frumusețe naturală ce stabilește granițele dintre Brazilia, Argentina și Paraguay. Obeliscul brazilian a fost inaugurat de faimosul mareșal Cândido Rondon pe 20 iulie 1903, chiar înainte de emanciparea politică a orașului Foz do Iguacu.
De cea mai marea atracție este indicatorul cu cele trei frontiere: Brazilia, Paraguay și Argentina.
Parque Nacional Iguazú
Parque Nacional Iguazú care înconjoară poate cea mai impunătoare cascadă din lume are o suprafață de 670 km m² de pădure tropicală.
Râul Iguazu înainte de Gâtlejul Diavolului
Râul Iguazu, lung de 1.320 km - (Apa Mare, în limba guarani) este afluentul celui de al doilea mai lung fluviu din America de Sud , Rio Parana – 4.288 km (4700 km, dacă este considerat împreună cu Rio de la Plata).
Gâtlejul Diavolului
Marea cascadă, în special torentele ce cad peste amfiteatrul de bazalt Garganta del Diablo (Gâtlejul Diavolului) este una dintre cele mai spectaculoase priveliști de pe continentul sud-american. Cele 270 de căderi de apă de pe râul Iguazu, cu înălțimi de la 60 la 82 de metri, se află pe limesul plăcilor tectonice ale oceanelor Atlantic și Pacific, la conjuncția frontierelor a trei state - Argentina, Brazilia și nesemnificativ Paraguay.
Cca. 80 % din Parcul Național Iguazu se află în provincia Misiones din regiunea Mesopotamia Argentiniană, iar diferența de 20%, Cataratas do Iguaçu ( în limba portugheză) pe teroriul statului brazilian Parana.
În anul 1984 , arealul cascadelor a intrat în patrimoniul mondial UNESCO. În apropierea cascadelor se află orașul brazilian Foz do Iguacu și cel argentinian Puerto Iguazu. Primul european care a descoperit cascadele a fost conchistadorul spaniol „Álvar Núñez Cabeza de Vaca”, una dintre cascadele din Argentina purtându-i numele.
Debitul de apă poate ajunge la aproximativ 13.000 de metri cubi pe secunda in timpul sezonului ploios (noiembrie-martie), valoarea medie fiind de 1760 metri cubi pe secunda. Una dintre cele mai spectaculoase cataracte este „Garganta do Diablo” (Gatul diavolului), descrisa de un scriitor local ca un „plonjon făcut de un ocean in abis”. La 150 de metri deasupra acestei cascade se formeaza un strat gros de ceață. Peisajul din jurul cascadelor și efectele create sunt magnifice: refracția luminii in apa, „ploaia” de stropi care țâșnesc din toate părțile si apariția curcubeelor creeaza un spectacol de miraj si feerie.
Printre micile insule existente in apropierea cascadelor (cca.900) se numără si insula Grande San Martin situată în aval de Garganta do Diablo, pe partea argentiniană. Insula oferă o superbă panoramă a cascadelor si cataractelor. Primul explorator care a pătruns în acest paradis tumultuos a fost spaniolul Alvar Nunez Cabeza de Vaca, în anul 1541.
Vegetatia tropicală este extrem de variată si bogată cuprinzand specii de semi-foioase si arbori: pini, bambus, palmieri sau plante tropicale în culori luxuriante printre care misună iguane, jaguari, cerbi, tapiri, pisici salbatice, pasari, fluturi exotici și insecte, Apele râului Iguacu sunt populate de o serie de specii de pesti, cel mai pretios fiind somonul auriu, foarte dorit de pescari, dar protejat de legislația parcurilor naționale.
Iguazu Falls a fost depășită în splenoare și măreție, până în anii 80 ai veacului trecut, de Guaíra Falls, care a fost înghițită de minunea lumii moderne de la Itaipu.
Minunea lumii moderne de la Itaipu
Central Hidroeléctrica Itaipú Binacional – operă inginerească minune a lumii modene
Barajul Itaipu ( Guarani : Yjoko Itaipu [itajˈpu) de pe râul Paraná , situat la granița dintre Brazilia și Paraguay, este al treilea baraj hidroelectric ca mărime din lume : lung de aproppe opt kilometri, înalt de 196 metri și un volum de 12, 3 milioanr metri cubi.
Centrala hidroelectrică a barajului Itaipu a produs, în anul 2020, a doua cea mai mare cantitate de energie electrică din lume , fiind depășită doar de Centrala Three Gorges din China.
Finalizată în 1984, Centrala Itaipu este o întreprindere binațională de graniță, realizată și exploatată ân comun de Brazilia și Paraguay .
Când a început construcția barajului, aproximativ 10.000 de familii care locuiau lângă râul Paraná au fost strămutate .
Cea mai mare cascadă din lume ca volum, Cascada Guaíra , a fost inundată de lacul de acumulare Itaipu nou format. Protestele Internaționalei Ecologiste nu au lipsit. Ulterior, guvernul brazilian a lichidat și Parcul Național Guaíra Falls.
În 1994, Societatea Americană a Inginerilor Civili a ales barajul Itaipu drept una dintre cele șapte minuni moderne ale lumi .
Foto autor: Vedere panoramică asupra barajului Itaipu, cu deversorurile (închise la momentul fotografiei) în stânga
Recomandările noastre
