Am inceput sa ma uit la emisiunea duminicala a lui Mihai Tatulici de pe Realitatea locuit de o prejudecata acra si de cateva idei fixe.
Doua ore de taclale despre Caracal? La ce bun? Sigur, stiam cu privire la urbea in discutie doar ceea ce macinase moara glumelor purtate din gura in gura: ca era locul unde se rasturnase un anumit vehicul si ca inchisoarea se afla pe strada Libertatii, iar cimitirul pe strada Invierii.
Dupa cateva minute, am constatat cat de simplu e sa nedreptatesti si sa ignori. Invitatii lui Mihai Tatulici, printre care caracaleanul Marius Tuca, au purtat o discutie nostalgic-lamuritoare, in urma careia am conchis ca "Deschide Romania", titlul emisiunii, ar merita sa capete o nota imperativa mai puternica si sa se cheme "Deschide ochii".
Caracal e la ora actuala o comoara moarta. Un obraz slutit. Un spatiu unde interventia comunismului a fost, ca peste tot, brutala si sufocanta. Fermecatoarele conace boieresti de pe timpuri s-au surpat din neglijenta si dispret.
Din cele peste 270 de mici palate ale orasului au ramas putin peste o suta, si acelea intr-o stare precara. Insa din Caracal n-au disparut doar casele sau parcurile, ci si tabieturile.
Robinetul bucuriilor simple a fost inchis. Arta conlocuirii tihnite a facut loc devalmasiei tropotitoare. Blocul s-a ridicat ca un monument al uniformizarii, al griului, al deznadejdii cu care, privind inapoi, oamenii dislocati de la rosturi si-au dat seama ca devin martorii unei pierderi ireparabile.
"Deschide Romania" a facut un lucru util, dar deocamdata insuficient. Emisiunea lui Mihai Tatulici i-a miscat pe oameni si in primul rand, cum e si normal, pe locuitorii din Caracal. De-acum incolo vor trebui adunate alte energii. E frumos sa te induiosezi de la distanta, insa, daca dupa ce ti se deschid ochii ii lasi sa se inchida la loc, se cheama ca nu meriti o noua sansa.
Caracal ar putea fi, incepand de alaltaieri, numele de cod al unui lifting salvator. E o utopie? O fi. Dar ganditi-va cate comori moarte ca acelea vazute duminica isi asteapta invierea prin alte colturi de tara. Iar pentru asta e nevoie de interes, nu de transe mistice. De maneci suflecate, nu de naturi inert-contemplative.
Recomandările noastre
