Paradoxul nominalizării lui Luca Niculescu

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google Urmărește-ne pe Google News

Mult discutata nominalizare a lui Luca Niculescu pentru o funcție executivă de prim rang readuce pe scena publică o dilemă recurentă a guvernării românești: apelul la prestigiu diplomatic și neutralitate tehnocrată. Într-un moment în care urgențele naționale cer precizie chirurgicală în cifre, bugete și politici fiscale.

Numele diplomatului este vehiculat intens în cercurule politice ca fiind alegerea lui Nicușor Dan pentru poziția de prim-ministru. 

Luca Niculescu, un diplomat desăvârșit

Fost ambasador la Paris, coordonator al dosarului de aderare la OCDE și diplomat de o eleganță incontestabilă, Luca Niculescu reprezintă prototipul liderului frecventabil la Bruxelles și în cancelariile occidentale. Într-un peisaj politic adesea marcat de asperități, el aduce calm, capacitate de mediere și o rețea externă impecabilă.

Însă tocmai această imagine impecabilă ridică întrebarea esențială: este diplomația medicamentul potrivit pentru o economie cu febră mare?

România nu se confruntă astăzi cu o criză de reprezentare externă, ci cu o presiune internă sufocantă:

Deficite gemene greu de strunit

Deficitul bugetar rămâne cel mai mare risc sistemic, necesitând reforme fiscale dure, ajustări de cheltuieli și decizii nepopulare.

O cursă contra cronometru pentru absorbția fondurilor europene care cere management de proiect riguros și negociere macro-financiară, nu doar curtoazie instituțională.

Mediul privat, confruntat cu eroziunea puterii de cumpărare și dinamica investițiilor: așteaptă predictibilitate, o strategie clară de stimulare a producției interne și reguli ferme pentru piața muncii.

În mod tradițional, politicienii recurg la figuri din zona diplomatică atunci când partidele se află în impas și este nevoie de un arbitru neutru. Diplomatul știe să asculte, să atenueze asperitățile și să găsească compromisuri între tabere adverse. Totuși, economia nu se conduce doar prin compromisuri fine. Într-un mediu inflaționist și cu piețe financiare atente la fiecare derapaj de la țintele bugetare, o decizie amânată sau îndulcită de dragul consensului politic poate costa miliarde de euro.

OCDE, un proiect important

Aderarea la OCDE — proiectul de suflet gestionat recent de Niculescu — este, fără îndoială, un efort cu miză economică majoră. Standardele OCDE țin de guvernarea corporativă, fiscalitate și sustenabilitate. Cu toate acestea, există o distanță considerabilă între alinierea legislației la standardele clubului țărilor dezvoltate și gestiunea zilnică a trezoreriei statului, a găurilor din bugetul de pensii sau a presiunii datoriei suverane.

Succesul unei astfel de formule va depinde exclusiv de capacitatea noului lider de a recunoaște limitele propriei specializări și de a delega fără ezitare pârghiile economice către o echipă de tehnicieni veritabili. Dacă un diplomat poate asigura scutul politic și stabilitatea externă, deciziile privitoare la taxe, investiții și reduceri de cheltuieli trebuie lăsate în mâinile unor practicieni care înțeleg costul capitalului și psihologia pieței.

Fără un nucleu economic dur la vârful deciziei, manierele alese și discursul impecabil riscă să devină doar un ambalaj elegant pentru reforme amânate.