Secretarul de stat pentru Afaceri Externe al Pakistanului, Hina Rabbani Khar, a declarat că apariția a două blocuri globale de putere rivale este o amenințare. Pakistanul are suficiente probleme - inclusiv escaladarea atacurilor din partea insurgenților talibani și o criză economică în spirală - fără durerea de cap suplimentară a unui nou Război Rece între China și SUA.

Într-un interviu acordat Politico, secretarul de stat pentru Afaceri Externe al Pakistanului, Hina Rabbani Khar, a insistat că Islamabad nu are vrea să aleagă o parte în rivalitatea globală în creștere dintre Washington și Beijing. Fiind o forță nucleară de 250 de milioane de locuitori, Pakistanul este unul dintre cele mai urmărite state din prima linie în lupta pentru influența strategică din Asia.

În timp ce vechiul partener al Pakistanului din Războiul Rece, Washington, își îndreaptă din ce în ce mai mult atenția către cooperarea cu India, principalul dușman a Islamabadului, China a intervenit pentru a-și extinde influența în Pakistan, în special prin proiecte de infrastructură uriașe. Khar a insistat, totuși, că Islamabadul este îngrijorat de repercusiunile unei rupturi totale între SUA și China, care ar reprezenta pentru Pakistan o alegere strategică binară incomodă. „Suntem foarte deranjați de această idee de împărțire a lumii în două blocuri”, a spus Khar într-o vizită la Bruxelles.  Ea a adăugat că „Avem o tradiție de a fi într-un mod strâns în colaborare cu SUA. Nu avem nicio intenție să ne dezicem de asta.

Pakistanul are, de asemenea, realitatea de a fi într-un mod strâns de colaborare cu China și până când China a ajuns brusc la percepția tuturor amenințării, așa a fost întotdeauna.” Este clar de ce Pakistanul încă vede avantaje în mersul pe frânghia strategică dintre SUA și China. Deși oficialii americani și-au exprimat frustrarea față de legăturile istorice ale Pakistanului cu talibanii din Afganistan - și s-au întors pe ajutor militar - Washingtonul este încă un partener militar important.

Anul trecut, Departamentul de Stat al SUA a aprobat vânzarea potențială a echipamentelor în valoare de 450 de milioane de dolari pentru întreținerea avioanelor de luptă F-16 din Pakistan. În același timp, Beijingul se angajează să aprofundeze cooperarea militară cu Pakistanul – parțial pentru a depăși inamicul comun din India – și livrează fregate marinei pakistaneze. China construiește, de asemenea, drumuri, căi ferate, spitale și rețele energetice la vecinul său de vest.

În timp ce aceste investiții chineze au stimulat dezvoltarea economică a țării, există și dezavantaje în a merge all-in cu China, criticii Beijingului argumentând că Pakistanul a devenit excesiv de îndatorat și dependent financiar de China. Khar a apărut în presă în aprilie, când a apărut o notă scursă în Wall Street Journal în care a avertizat că intenția Pakistanului de a-și păstra parteneriatul cu SUA ar dăuna a ceea ce ea a considerat parteneriatul „adevărat strategic” al țării cu China.

„Nu cred că rolul de conducere este contestat, până când nu încep să-i facă pe alții să-l pună la îndoială, fiind reactivi”, a spus ea. „Cred că Occidentul subestimează valoarea idealurilor sale, soft power”, a adăugat ea, subliniind rolul Washingtonului ca standard mondial. Cel mai mare argument de vânzare din China pentru Pakistan, a explicat ea, a fost un model economic pentru scoaterea unei populații uriașe din sărăcie.

Pârghie – și lipsa acesteia – în Kabul

Cea mai ascuțită critică a lui Khar la adresa politicii SUA s-a concentrat asupra Afganistanului, unde ea a spus că restricțiile menite să-i împiedice pe talibani se întorc, provocând o criză umanitară și de securitate, împingând mulți afgani la „activități criminale, strategie de narcotice și contrabandă”.

Un Afganistan slăbit cauzează probleme de securitate sporite Pakistanului, iar talibanii din Kabul sunt considerați pe scară largă ca susținând o campanie de teroare în extindere purtată de talibanii pakistanezi. În mod ironic, având în vedere istoria lungă a angajamentului Pakistanului cu talibanii afgani, Islamabad-ului îi este greu să-și exercite influența și să obțină ajutorul Kabulului pentru a controla ultimul val de insurgență.

Când talibanii afgani au preluat puterea la Kabul în 2021, prim-ministrul pakistanez de atunci, Imran Khan, și-a sărbătorit victoria împotriva „sclaviei [americane]”, iar șeful de spionaj Faiz Hameed a făcut o vizită la Kabul și a prezis cu bucurie „totul va fi în regulă”. Khar, care a preluat mandatul anul trecut, a spus că Khan a reacționat „mai degrabă imatur” și a susținut că guvernul ei a știut întotdeauna că „pârghia a fost supraproiectată”. În timp ce violența i-a pus pe soldații și poliția pakistaneze în prima linie a luptei împotriva talibanilor acasă, Khar a spus că Islamabadul a adoptat o abordare extrem de diplomatică în încercarea de a câștiga în jurul talibanilor din Afganistan, urmărind angajamentul politic și concentrându-se pe dezvoltarea economică - mai degrabă decât tactici cu brațe puternice.

„Amenințând pe oricine vă aduce în mod normal rezultate mai proaste decât cele cu care ai început. Chiar și atunci când este excepțional de dificil să te implici într-un moment în care crezi că liniile tale roșii nu au fost luate în serios, vom încerca totuși calea de implicare.” Ea a respins ferm ideea că orice altă țară – fie SUA, fie China – ar putea juca un rol în a ajuta Pakistanul să învingă talibanii prin desfășurari militare. „Când vine vorba de cizme pe pământ, nu am primi pe nimeni”, a spus ea.

Pakistanul caută bani de salvare de la Fondul Monetar Internațional, în timp ce economia este lovită de inflația aprinsă și de prăbușirea rezervelor. Când a fost întrebată dacă a considerat că Washingtonul se oprește în sprijinul Pakistanului, parțial pentru a testa dacă China va intensifica și va juca un rol mai important în asigurarea stabilității țării, Khar a răspuns: „Aș fi foarte nemulțumită dacă ar fi așa”.

Nu și pe mare

Când a fost vorba despre rolul Europei în regiunea Indo-Pacific, ea se temea de dimensiunile navale ale planurilor UE, un element favorizat de Franța. Ea a fost deosebit de ostilă oricărei viziuni a unei strategii indo-pacifice care a fost dedicată încercării de a limita puterea chineză în tandem cu lucrul cu India. Una dintre temerile principale ale SUA a fost de mult timp că China ar putea folosi investițiile în portul Gwadar pentru a construi acolo un punct de sprijin naval, o mișcare care ar aprinde tensiunile cu India și ar permite Beijingului să proiecteze o putere mai mare în Oceanul Indian.

Khar a spus că Europa ar trebui să meargă cu atenție în calibrarea planului său pentru regiune. „Aș fi foarte îngrijorată dacă este exclusiv sau predominant o strategie militară, care va confirma apoi că este o strategie de izolare, nu trebuie să fie o strategie de izolare”, a spus ea despre agenda indo-pacifică a UE. „[Dacă este] o strategie de izolare a unei anumite țări, care justifică apoi o anumită țară care este o vecină foarte beligerantă cu Pakistanul, atunci, în loc să stabilizeze regiunea, aceasta pune regiunea în pericol.”