Pe principiul ”țara arde și baba pupă moaște”, după anunțul duduielii neîntrerupte a economiei mioritice, câteva flegme înspre președinte și mai multe înspre populația băsistă-dictatorială, de data asta avându-l ca donator pe însuși purtătorul de mitocănii al primului ministru, Mirel Palada, universul piciorului de plai și-al gurii de rai a căzut într-o pioșenie lăcrămoasă, festiv religioasă, în miezul dodoașcăi aflându-se Victor Ponta, acest geniu căruia, cum nu-i sunt străine cunoștințele de micro, macro-economie, științele juridice, ale naturii, ale naturii umane, animale, lumpen lingvistice, nici religia și practicile ortodoxe n-aveau cum să-i scape.
Și prost ar fi fost dacă ar fi lăsat să treacă pe lângă el ocazia de a poza evlavios în timp ce pupa scripturi, poala popii și toate babele ce i-au ieșit sfioase-n cale, nu de alta dar el nu e Petre Roman în pulovăr să-i iasă dinainte doamne bine cu permanent și păr la subsiori să dorească să-l sărute cu limba, franțuzesco-proletar și să-i facă declarații neaoșe și invitații la așternut în mod direct și hotărât, încât să nu existe, Doamne ferește, vreun dubiu că l-ar vrea pentru sufletul său frumos.
A pupat Ponta babe mirosind probabil a untură, a naftalina cu care-și parfumaseră hainele de sărbătoare. N-avusese încotro… Nu tu țigănci focoase, nu tu vreo pletoasă eco-bio cu mustăți, vreo despletită dintre cele ce-l pupau pe Crin Antonescu în timp ce visau să-i aducă fericirea în ochii-i lăcrămoși de la stat noaptea cu ochii-n dreptunghiurile cărților de poker, cu buzele apetisante muiate în băuturi fine, el, sensibilul la care răvneau toate hippiotele rămase fete bătrâne și toți intelectualii de cafenele ieftine, ce-și bălăngăneau simpatia între fostul ministru al sporturilor, mare amator de chiolhanuri și dormit prin șanțuri, și monarhie constituțională. Chestii fine, de intelectuali formați de-a lungul vieții, imediat ce țârâitul greierilor din crăpăturile tălpilor de prima generație încălțată a încetat, nobili scăpătați, nostalgici după ceva neclar, după niște vremuri în care ei ar fi stăpânit într-un fel lumea sau măcar pe chelnerul neatent ce le vărsa jumătate din cafeaua proastă în farfurioare.
Dar Ponta, săracul de el, trebuie să se limiteze la babele pioase, la popi degrabă colaboratori cu securitatea și PSD-ul și-n general, cu tot ce e la putere. El n-are parte de nicio surpriză, nicio fecioară despletită nu i se-aruncă la picioare, nicio tânără apacistă nu-i declară deschis că l-ar vrea la așternut, degrabă și sălbatic. Femeia ce-l iubește pe Ponta nu e nici tânără, nici despletită, e cel mult de vârsta a doua, binișor spre a treia, cea care spune ”mânca-l-ar mama pe el, ce băiat înalt”. Frumos nu poate spune, deștept, nu prea-i vine. Nu știe exact de ce dar parcă instinctul feminin îi spune că dacă avea un pic de ghinion și nebăgare de seamă, de n-ar fi coborât joarda din cui, și fiul ei ar fi putut avea ceva din obrăznicia flăcăului ăsta, de-i prim ministru. Femeiele-l iubesc cu rezerve, îl pupă părintește, nici n-ar avea cum altfel, căci sex appeal-ul lui Ponta o fi existând dar e atât de bine ascuns încât probabil, nici Daciana n-a dat încă de el.
Tragedia electorală a lui Ponta e că până se termină campania va fi nevoit să-și caute fericirea prin biserici și mânăstiri, în miros de tămâie, ceară arsă, untură și naftalină, îmbăloșat de sărutări știrbe al căros lipici și iz acrișor îți rămâne pe obraji chiar dacă te ștergi pe ascuns cu mâneca. Nu tu țigănci focoase, nu nevrotice însingurate cu 5 câini în garsonieră rupând cordonul de jandarmi să-i sară lui de gât într-o îmbrățișare disperată. Doar bătrâne mămoase care nici nu prea știu exact cine-i băiatul ăsta înalt de la oraș și de ce-și face poze cu ele. Doar popi bărboși, mieroși, servili, cu gândul la fonduri de la guvern. Doar muncitori agitați de antemergătorii prim ministeriali, frăgeziți cu oarecare promisiuni sau recompense dacă se poartă frumos în timpul ședinței foto.
Dar Ponta nu face mofturi, el înhață oricând, orice oportunitate, primește orice sărut pe care nu-l poate evita. Se sacrifică, vrea să fie popular ca un puști de liceu. Totul pentru patrie, totul pentru președinție… Mai o cruce din creștet până-n tălpi, mai o evocare a bunicului popă, mai un pupat de raclă. Simplu, ce mare șmecherie, lucrăm cu materialul clientului ce mustește de patriotism și de credință ortodoxă. Vrea clientul să se simtă mândru că e român? Vrea clientul să clocotească ortodoxismul în el? Ei, bine, 2-3 luni nu e cine știe ce, îi dăm ceea ce vrea să vadă, să audă și să simtă, după care schimbăm calimera, mai duduim și-n altă parte, ca de pildă la recepții cu regi și regine, președinți și-n general, lume subțire. Ortodoxul va rămâne cu buzele lipite de icoane, patriotul cu buzele lipite de clondirul cu țuică iar Ponta cu ele lipite de icre roșii și Dom Perignon, ca orice socialist care se respectă. Așa să ne-ajute Dumnezeu cel ortodox!
Angela Tocilă este autor politicstand.com şi colaborator al proiectului ”Vocile Dreptei”
Recomandările noastre
