Așteptări mari de la Opoziție, de la PNL, mai ales, pentru a nominaliza un premier la consultările de la Cotroceni. La ce ne-ar fi folosit? La nimic. Mai jos, 5 argumente clare și logice, fără judecăți de valoare, fără floricele, fără unicorni.

Calculul parlamentar - efectul direct al dezinteresului cetățenilor la alegerile din 2016, respectiv votul fără drept de apel acordat coaliției PSD-ALDE și nu, nu culpabilizez pe nimeni - este net defavorabil PNL. Să vorbim concret: principalul partid de opoziție are 68 de deputați și 29 senatori, raportat la PSD, cu 152 de deputați și 67 senatori. Ne place sau nu, Constituția este foarte clară în privința învestirii unui nou guvern: ai majoritatea, îți pui premier, nu ai majoritatea, stai în Opoziție!

Și după cum arată cifrele de mai sus, diferența de voturi în Parlament dintre principalul partid aflat la guvernare și principalul partid aflat în Opoziție este covârșitoare. Poate e un pragmatism care nu vă place, dar asta este realitatea cu care lucrăm. Paranteză: lupta împotriva PSD, în Parlament, se face cu articolele din Regulamentul Camerei Deputaților și al Senatului, folosind proceduri și norme.

Știu, nu e la fel de incitantă ca filmările live distribuite pe Facebook din plen, dar, din nou, sper să nu vă rup sufletul, este singura eficientă.

La ora actuală, colaborarea dintre PNL și USR pare misiune imposibilă. Până la alegerile europarlamentare, și mult mai intens în campania respectivă, USR va continua să atace PNL și explicația este simplă: țintesc același tip de electorat. La care se adaugă nehotărâții. Publicul lor țintă nu poate fi cel al PSD, de exemplu. USR vrea să își arate forța la europarlamentare și demonizarea PNL este parte a strategiei pe care au ales-o. De fapt, apariția, dar și succesul USR la parlamentarele din 2016 sunt strict legate de incapacitatea PNL de a-și mobiliza la vot și de a-și păstra electoratul tradițional.

La rândul său, PNL reacționează și ripostează la atacurile USR și ne aflăm într- un cerc vicios care face imposibilă o colaborare onestă PNL-USR. Închipuiți-vă cum ar fi arătat o colaborare guvernamentală și parlamentară dintre cele două partide: conflicte de dimineața până seara, certuri, insulte etc.. Faptul că președintele USR, Dan Barna, a anunțat că PNL va avea un candidat la Președinția României se află în aceeași logică a mobilizării și activării electoratului USR.

Președintele Iohannis ar fi fost pus într-o postură imposibilă tocmai de partidul care l-a susținut să ajungă la Cotroceni. Chiar înainte de consultări, mesajul președintelui a fost foarte clar: vreau să se termine repede criza politică. În traducere liberă, având în vedere aritmetica parlamentară, acest lucru înseamnă că președintele deja a anunțat, indirect, că va numi un premier de la PSD - partidul care deține lejer majoritatea în Parlament. Mai mult, la consultări, PSD i-a adus președintelui o listă cu semnături care arăta că deține majoritatea parlamentară.

Dacă PNL și USR ar fi venit la Cotroceni cu o propunere de premier, l-ar fi lăsat pe președintele Iohannis în off-side. Prin absurd, formarea unei majorități parlamentare în jurul PNL i-ar fi adus alături de liberali pe cei de la USR, UDMR, minorități și ALDE. Să spunem totuși, de dragul argumentului, că acest scenariu ar fi fost posibil. Care ar fi fost legitimitatea unui astfel de guvern, în condițiile în care PSD a obținut, în mod real ca număr de mandate, circa 45% din locurile din Parlament?

Și cum s-ar fi desfășurat guvernarea, având în vedere componența acestei struțo-cămile? Am stabilit deja că PNL și USR nu pare că vor să colaboreze, momentan. Dar cum ar arăta o colaborare UDMR-USR sau PNL-ALDE? Sânge pe pereți de dimineța până seara! În acest scenariu, asumarea responsabilității guvernării de către PNL- ca principal partid - se poate face doar prin câștigarea alegerilor anticipate.

Trebuie să scăpăm de mentalitatea: „Nu merită să ieșim la vot”, „Toți sunt la fel”, „PNL și PSD = aceeași mizerie”, „USR și PSD = aceeași mizerie”. Politica nu e mănăstire de maici după cum spunea, parcă, un fost președinte al României. PNL și USR au suficiente uscături, dar mentalitatea „toți sunt la fel” îi ajută tocmai pe Liviu Dragnea, Șerban Nicolae, Cătălin Rădulescu, Gabriela Firea. Sună cinic, dar peste tot, oamenii votează răul cel mai mic.

Doar nu credeți că 60 de milioane de americani l-au votat pe Donald Trump pentru că îl iubeau, nu? Sub nicio formă această realitate nu îi scapă pe cei de la PNL și de la USR de responsabilitatea de a veni cu oameni „de votat” sau de a se lupta cu PSD. Nu trebuie votați „din oficiu”, doar pentru că PSD pur și simplu nu este frecventabil.

Așa că poate, în concluzie, dacă România nu cere prea mult, poate ar fi drăguț ca la alegerile din 2020 să ieșim mai mulți la vot...