Opinia cititorului. Oare chiar așteptăm cu nerăbdare un Cabinet 2?!
- Adam Popescu
- 19 mai 2015, 00:00
Încet, dar tenace, se mun cește la eșafodajul transformării catedrei de la Sibiu a doamnei profesoare Iohannis în biroul Primei Doamne a României. Succesul înregistrat de Carmen Iohannis pe conturile de socializare induce optimista concluzie că, în pofida spiritului nostru etern cârcotaș, ne dorim alături de președinte o Primă Doamnă aptă să devină un brand al spațiului nostru carpato- dunăreano-pontic.
Autor Doina Rusu
În plus, prezența activă a acesteia ar urma să aducă imaginii instituției prezidențiale o aură pozitivă.
Ca trăitor în România reală, am mari dubii privitoare la aceste afirmații, pe care le consider, dacă nu orchestrate, atunci pripite. Pentru mine, umbra Cabinetului 2 este încă o prezență malefică și înclin să cred că multă lume rezonează la fel față de amintirea intervențiilor demolatoare ale „savantei de renume mondial”. Prin urmare, nu pot decât să apreciez discreția de care au dat dovadă soțiile celorlalți trei președinți ai României. În al doilea rând, deși sunt o feministă convinsă, nu consider că extragerea din pălăria americană a instituției Primei Doamne și implantarea ei în cernoziomul Bărăganului ar fi una din necesitățile stringente cu care se confruntă țara. Țara are multe așteptări de la noul locatar al Cotrocenilor, dar scoaterea la înaintare a doamnei Iohannis nu se numără printre ele. Nu știu dacă președintele Iohannis este prost sfătuit sau dacă manifestă rigiditate în impunerea propriilor decizii, iar consilierii tac, nevrând să-și pericliteze poziția (...) Aproape tot ce se întâmpla rău în România, în anii premergători lui decembrie 1989, era atribuit în mentalul colectiv ocupantei Cabinetului 2. Pe vremuri, greșelile lui Carol al II-lea erau puse pe seama Elenei Lupescu. Nu puțini au fost cei care au învinuit-o pe Eleanor Roosevelt, care preluase o parte a prerogativelor prezidențiale, pentru lipsa de fermitate a SUA la Conferința de la Yalta. Se întrezăresc deja și vor exista, cu siguranță, și eșecuri, iar românii etichetați acum drept toleranți își vor aminti că știu să huiduie și-i vor transfera Primei Doamne, cu dărnicie, o cotă parte consistentă a nemulțumirilor lor.