Oamenii lui Ilie Bolojan și guvernanța de vitrină. Cazul Adrian Foghiș, sau cum s-a instaurat provizoratul în companiile energetice de stat

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google Urmărește-ne pe Google News

Ilie Bolojan ne explică de fiecare dată cât de mult contează principiile în guvernare. Are dreptate. Numai că uită să precizeze că cel mai mult contează principiul: Omul nostru (în articolul de azi, Adrian Foghiș) este întotdeauna mai bun decât ceilalți candidați. O viziune pe care am întâlnit-o adesea la USR, dar care este perfecționată de Ilie Bolojan.

Cazul Adrian Foghiș poate că vă este cunoscut. El nu trebuie citit ca o acuzație punctuală de ilegalitate, ci ca un exemplu al felului în care principiile de guvernanță corporativă invocate publi de Ilie Bolojan, sunt neaplicate atunci când vine vorba despre companiile ale statului.

În documentele oficiale, se vorbește despre transparență, profesionalizare și eliminarea interimatului. În practică, filmul este identic: oameni cu traseu politico-administrativ ajung în poziții-cheie, uneori provizorii, alteori finale, în companii strategice.

Legătura Bolojan–Foghiș

Nu este vreun secret. Adrian Foghiș apare în presa națională și locală din Ardeal ca un personaj conectat la filiera administrativă Oradea–Bihor, asociată carierei politice a lui Ilie Bolojan. Adică un om de încredere, sau membru al camarilei.

Profit.ro l-a prezentat drept „apropiat al premierului Ilie Bolojan”, din perioadele în care acesta a fost primar al municipiului Oradea și președinte al Consiliului Județean Bihor, și a relatat că Foghiș a fost numit președinte provizoriu al Directoratului SAPE, companie controlată integral de Ministerul Energiei.

Presa locală din Bihor oferă contextul relației profesionale. eBihoreanul a scris că Foghiș a fost „promovat în 2021 de Ilie Bolojan” ca secretar de stat în Ministerul Transporturilor, după experiența sa la conducerea Zonei Metropolitane Oradea. Aceeași publicație nota că Foghiș a revenit ulterior la conducerea Zonei Metropolitane Oradea, după restructurarea Ministerului Transporturilor.

Numirea a avut loc în mandatul de ministru interimar al Energiei al lui Sebastian Burduja, înainte de instalarea Guvernului condus de Bolojan. Deci nu există o legătură directă? Ba da, pentru că Burduja era membru PNL, iar Bolojan era șeful lui politic, președintele PNL. Avea toate pârghiile pentru promovarea unuia dintre favoriți. Iar că lucrurile stau astfel, se vede din faptul că astăzi Sebastian Burduja este consilierul lui ilie Bolojan.

Adrian Foghiș, preferatul lui Bolojan. sursa: eBihoreanul.ro

Numirea provizorie de la SAPE: excepția devenită regulă

SAPE este o companie importantă în arhitectura energetică de stat: administrează participații și active în domeniul energiei și este controlată de Ministerul Energiei. Foghiș a fost numit președinte provizoriu al Directoratului SAPE pe 11 iunie 2025, iar mandatul era valabil inițial până la 14 octombrie 2025.

Foghiș a declarat eBihoreanul.ro că a fost numit „în mod provizoriu” până la finalizarea demersurilor pentru desemnarea noii conduceri. Tot el a admis că durata provizoratului putea varia: „S-ar putea să fie o lună, dar s-ar putea să fie mai mult. Nu eu decid.”

Documentele publice ale SAPE arată că provizoratul a devenit mult mai mult decât o soluție de tranziție scurtă. Pe pagina oficială „Membri Directorat”, SAPE îl listează pe Foghiș Adrian George ca președinte provizoriu al Directoratului, cu data numirii 04.06.2025, data încetării mandatului 30.09.2026 și afiliere politică marcată.

Acesta este punctul critic: un mandat numit public „provizoriu” ajunge să acopere peste un an de conducere executivă într-o companie energetică de stat. Într-un sistem de guvernanță reală, provizoratul ar trebui să fie o punte scurtă până la selecția finală. În cazul SAPE, documentele publice arată un provizorat cu termen lung.

Discursul oficial: eliminarea interimatului

Contradicția devine mai vizibilă dacă punem cazul SAPE lângă mesajul oficial al Guvernului privind reforma companiilor de stat. Vicepremierul Oana Gheorghiu a anunțat că reforma are două direcții prioritare, prima fiind eliminarea conducerilor interimare de la toate companiile de stat, jalon PNRR cu termen la 31 martie 2026.

Pe hârtie, principiul este corect: companiile de stat nu trebuie conduse prin interimate succesive, ci prin mandate selectate transparent, pe criterii profesionale, cu indicatori de performanță și responsabilitate clară. În practică, cazul SAPE arată că termenul „provizoriu” continuă să funcționeze ca instrument administrativ flexibil.

Când Guvernul promite eliminarea conducerilor interimare, dar o companie energetică de stat își listează președintele Directoratului ca „provizoriu” până la 30 septembrie 2026, apare o întrebare legitimă: este guvernanța corporativă o reformă reală sau doar un limbaj de conformare pentru PNRR, OCDE și Comisia Europeană?

Guvernanța corporativă: ce spune legea și ce se întâmplă în practică

OUG 109/2011 privind guvernanța corporativă a întreprinderilor publice a fost adoptată tocmai pentru a corecta disfuncțiile companiilor de stat și pentru a introduce mecanisme de selecție obiectivă, transparentă și profesionistă. Actul normativ invocă explicit nevoia de garantare a obiectivității și transparenței selecției managementului, profesionalismul deciziei manageriale și transparența față de public.

Ulterior, modificările cadrului de guvernanță au fost prezentate drept aliniere la cerințele Comisiei Europene. AMEPIP a transmis că noile reguli urmăresc „transparența, competiția liberă și asumarea răspunderii publice”, cu criterii de selecție mai clare și verificarea conflictelor de interese.

Dar cazul Foghiș ridică exact problema aplicării acestor principii. Dacă un manager cu afiliere politică declarată este numit provizoriu într-o companie energetică strategică, iar mandatul provizoriu se prelungește pe o perioadă semnificativă, românii trebuie să vadă clar: cine l-a evaluat, câți candidați au fost comparați, care au fost criteriile, ce punctaj a obținut și ce competență sectorială a cântărit decisiv.

În lipsa acestor informații, guvernanța corporativă rămâne o formulă invocată în documente și conferințe de presă, dar insuficient dovedită prin practică.

Adrian Foghiș, tete-a-tete cu Ilie Bolojan. sursa: eBihoreanul.ro

De la SAPE la EnergoNuclear și Feldioara

Cazul Foghiș nu se oprește la SAPE. Adrian-George Foghiș devine președinte al Consiliului de Administrație / membru neexecutiv al EnergoNuclear, cu mandat final între 20.03.2026 și 20.03.2030, afiliere politică „DA” și statut „Final”.

EnergoNuclear nu este o companie oarecare. Este vehiculul pentru proiectul reactoarelor 3 și 4 de la Cernavodă, adică una dintre cele mai sensibile mize energetice și strategice ale României. Tocmai de aceea, întrebarea despre criteriile de selecție este cu atât mai importantă. Dacă același nume apare la SAPE, apoi în poziția de președinte CA la EnergoNuclear, criteriile trebuie să fie nu doar legale, ci și convingător explicate public.

Site-ul FPCU Feldioara îl listează, de asemenea, pe Foghiș Adrian George ca administrator neexecutiv. FPCU Feldioara are relevanță în lanțul combustibilului nuclear, ceea ce adaugă încă o piesă în tabloul pozițiilor deținute în zona energetică strategică.

Privite separat, aceste poziții pot avea fiecare o bază legală. Privite împreună, ele conturează un model: oameni cu profil politico-administrativ circulă între companii strategice, uneori prin provizorate, alteori prin mandate finale, în timp ce publicul vede foarte greu mecanismul real prin care se face selecția.

Momentul AMEPIP: criteriile rigide când nu trebuie, elastice când convine?

Un detaliu din presa locală merită atenție. eBihoreanul a scris că Foghiș s-a numărat printre finaliștii concursului pentru funcția de președinte al AMEPIP, agenția care monitorizează întreprinderile publice, dar procedura a fost anulată pe motiv că niciun concurent nu a întrunit condițiile privind experiența. În cazul lui Foghiș, potrivit publicației, comisia nu i-ar fi recunoscut drept experiență de conducere în administrația publică cei șapte ani de la conducerea Zonei Metropolitane Oradea.

Aici apare o întrebare de fond: dacă experiența de la Zona Metropolitană Oradea a fost discutabilă pentru conducerea AMEPIP, cum a fost ea evaluată pentru conducerea SAPE sau pentru poziții în zona nucleară?

Nu este o concluzie de incompatibilitate. Criteriile pot fi diferite de la o instituție la alta. Dar tocmai această diferență ar trebui explicată transparent. Guvernanța corporativă nu înseamnă doar să existe o procedură, ci ca procedura să fie inteligibilă și verificabilă pentru public.

Problema reală: guvernanța invocată, dar neaplicată

Cazul Foghiș arată ruptura dintre două planuri.

În plan declarativ, Guvernul Bolojan vorbește despre reformarea companiilor de stat, eliminarea interimatului, transparență, profesionalizare și scoaterea influenței politice din ecuație.

În plan practic, un fost om din administrația Bolojan-Oradea ajunge la conducerea provizorie a SAPE. Acolo rămâne cu mandat provizoriu până în septembrie 2026, tot acolo apare cu afiliere politică „DA” și deține o poziție finală de președinte CA la EnergoNuclear. 

Dacă nici asta nu dovedește clientelism politic, e greu de găsit un exemplu mai convingător.

Testul Bolojan pentru propriile principii

Cazul Adrian Foghiș este un test pentru discursul reformist asociat guvernării Bolojan. Nu pentru că Bolojan ar fi semnat formal toate aceste numiri, ci pentru că Foghiș provine din cercul profesional-politic al administrației Oradea–Bihor, iar Guvernul actual revendică tocmai reforma companiilor de stat ca temă majoră.

Dacă principiul este depolitizarea, atunci numirile trebuie să arate depolitizare.

Dacă principiul este performanța, atunci criteriile de performanță trebuie publicate.

Dacă principiul este eliminarea provizoratului, atunci provizoratele lungi trebuie să dispară, nu să fie redenumite.

Dacă principiul este transparența, atunci publicul trebuie să poată urmări clar procedura, competiția, punctajul și justificarea numirilor.

Până atunci, cazul Foghiș rămâne relevant nu prin spectaculozitate, ci prin mecanism: guvernanța corporativă este clamată ca reformă, dar aplicarea ei rămâne incompletă, opacă și  dependentă de rețele politico-administrative.